Soluția savanților din R. Moldova pentru SECETĂ: „ Dacă cineva din agricultori mizează pe apele din profunzime, cele freatice, greșesc amarnic”

Pentru a diminua eventuale consecințe ale secetei, fenomen tot mai des întâlnit inclusiv în R. Moldova din cauza încălzirii globale, primăvara pot fi mobilizate recurse în vederea stocării apelor din Nistru și Prut în rezervații acvatice importante.

„Utilizarea acestui potențial acvatic pe parcursul perioadelor de vegetație a culturilor agricole, în perioadele de secetă și în condiții de bună practică la irigare (prin picurare, subterană etc.) va asigura soluționarea unei bune părți a necesităților vitale de apă în toate zonele agricole în vecinătatea acestor fluvii, inclusiv apele Dunării”, susține academicianul Boris Gaina, vicepreședinte al Academiei de Științe a Moldovei, coordonator al Secției Științe ale Vieții a AȘM.

În condițiile încălzirii globale, secarea bazinelor acvatice ale țării sunt supuse unui mare risc, râurile mici – seacă, afluenții Nistru și Prut au diminuat debitul apei în timpul verii și toamnei până la un minim admisibi, a afirmat savantul într-un interviu publicat pe pagina AȘM.

„Dacă cineva din agricultori mizează pe apele din profunzime, cele freatice, se greșesc amarnic. Sunt ape din profunzime cu grad înalt de mineralizare ≥ 1,5 g/l, cu concentrații Iod, Clor, Brom în cantități periculoase pentru plante, cu conținut de H2S la fel inadmisibil pentru alimentația hidrică a culturilor agricole. Doar în colaborare cu savanții din țară și de peste hotare se poate veni în ajutor fermierilor”, a adăugat academicianul.

Boris Gaina afirmă că și temerile cu privire la faptul că am putea pierde micile râulețe din țară au și ele un temei, „dar pentru a salvgarda acest patrimoniu se cer implementate proiecte originale, care transformă albia lor în zone umede, lacuri de acumulare, sectoare agricole performante și zone de agricolă agreabile”.

Menționăm că ideea legalizării irigării din subteran este promovată insistent de actuala guvernare, în timp ce ecologiștii se opun cu vehemență unei asemenea practici. Printre argumentele acestora se numără inclusiv faptul că această practică va determina schimbarea compoziției chimice a solului, salinizarea şi degradarea treptată a stratului fertil, ceea ce va duce la pierderea, în doar câţiva ani, a sute de mii de hectare de sol fertil.