Pașapoartele românești, motiv de CONDAMNARE a R. Moldova la CEDO. Ce a pățit un tânăr din Chișinău după ce s-a legat cu niște polițiști sub acoperire

A reacționat la un anunț dintr-un ziar în care cineva solicita ajutor pentru obținerea unui pașaport românesc și a fost condamnat în R. Moldova pentru participarea la confecționarea unui act de identitate românesc fals.

Este cazul lui Oleg Morari, în vârstă de 37 de ani, din Chișinău.

Astăzi, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO), a făcut publică decizia de condamnare a R. Moldova în acest caz, dictând achitarea unui prejudiciu moral lui Oleg Morari în sumă de 3 500 de euro și încă 1 820 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

„În decembrie 2008, reclamantul a fost condamnat pentru participarea la confecționareaunui act de identitate românesc fals. Condamnarea sa a fost bazată pe probe obținute în timpul unei operațiuni sub acoperire. În ianuarie 2008, poliția din mun. Bălți a plasat un anunț într-un ziar cu privire la solicitarea ajutorului în obținerea pașapoartelor românești, la care reclamantul a răspuns cu un apel telefonic. Ca urmare a acelui apel, reclamantul s-a întâlnit cu un agent sub acoperire, primul a spus că el a fost, de asemenea, în căutare de a obține un pașaport românesc. Ambii au căzut de acord să se anunțe reciproc în cazul în care găsesc o modalitate mai ușoară de a obține pașaportul. Câteva săptămâni mai târziu, agentul l-a contactat pe reclamant pentru a-l întreba dacă el a avut vreun progres în căutările sale. Reclamantul a informat agentul că a găsit o persoană care i-ar putea ajuta, agentul sub acoperire a refuzat să contacteze direct acea persoană, dar a propus ca o altă cunoștință de a sa (un alt agent sub acoperire) să acționeze ca intermediar în acest aranjament. La realizarea tranzacției din aprilie 2008, reclamantul a fost reținut de poliție”, susțin avocații lui Morari care l-au reprezentat la CEDO, Vladislav Gribincea și Nadejda Hriptievschi.

Potrivit avocaților, prima instanță nu a luat în considerare argumentele reclamantului privind înscenarea tuturor acțiunilor. Celelalte două instanțe superioare, care au examinat apelul și recursul (în martie 2009 și iulie 2009) au examinat afirmațiile reclamantului privind provocarea sa, însă au respins-o, pe motiv că însăși dl Morari a fost primul ce a telefonat pe numărul indicat în anunțul din ziar. Toate instanțele au refuzat de a audia agenții sub acoperire, pe motiv că aceștia ar putea fi supuși audierilor doar după acordul lor de a le fi dezvăluită identitatea.

Reclamantul a afirmat la CEDO că a fost victimă a unei provocări din partea poliției și că instanțele au eșuat să examineze această plângere în cadrul procedurilor împotriva sa, iar Curtea a constatat violarea dreptului acestuia la un proces echitabil, deoarece condamnarea relamantului s-a bazat pe probele obținute în cadrul unei operațiuni sub acoperire.

În opinia Curții, era primordial de a audia agenții provocatori, pentru a examina în mod corespunzător chestiunea provocării invocată de reclamant. Totuși instanțele naționale au omis această audiere.