Cum ARĂTAU cafenelele și cluburile Chișinăului de ALTĂDATĂ

Agrement // La sfârșitul secolului XIX, centrul capitalei era deja plin de localuri, magazine și prăvălii

Chișinăul este împânzit de localuri, cafenele, cluburi, gherete și alte locuri în care poți procura cu ușurință o cafea sau o prăjitură. Cu toate acestea, multe dintre ele sunt lipsite de siguranță și de rafinament.

Cu aproape două secole în urmă, însă, Chişinăul era modest în locuri de odihnă și puțini sunt cei care mai știu când a apărut primul club sau care erau cele mai populare cafenele din acea perioadă.

Cu toate acestea, istoria acestor locuri ne face să ne imaginăm cu invidie trecutul și să ne teleportăm prin imagini în cele mai deosebite localuri din Chișinăul sec. XIX - XX.

Primul club din Chișinău

Atmosfera cluburilor și discotecilor actuale, pline de fum și băuturi alcoolice, pălește pe lângă frumusețea și rafinamentul primului club din Chișinău în care se organizau baluri, întâlniri de suflet și seri muzicale.

Potrivit izvoarelor istorice, acesta a fost deschis în anul 1820 la iniţiativa negustorului austriac Vicente Fux, care din surse proprii a decis să investească o sută de ruble în bunăstarea clădirii. Ulterior, clubul a fost arendat unui alt cetăţean austriac.

Însă, la sfârşitul anilor ‘30 ai sec. al XIX-lea, edificiul ajunsese într-o stare deplorabilă, necesitând reparaţie capitală.

Clubul Nobilimii

Astfel, la iniţiativa guvernatorului Basarabiei, P.I. Averin, a fost propus un alt loc pentru noul club, care a fost construit pe bulevardul Moskovski, azi bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, la intersecție cu strada Maria Cebotari.

Noul edificiu, cu o suprafaţă structurată în 11 odăi, a fost finisat în anul 1834. Ulterior, în acest edificiu şi-a desfăşurat activitatea Clubul Englezesc din Chişinău, în care se aduna pătura elevată a urbei.

Potrivit istoricului Iurie Colesnic, în acea perioadă localurile erau mai mult frecventate de bărbați, aceasta fiind o preocupare bărbătească.

În urma unui incendiu, clubul a fost distrus şi în acel loc a fost construit un nou edificiu, cunoscut sub denumirea de Clubul Nobilimii, care dispunea de restaurant, pavilion, teatru de vară și o sală de lectură.

Localuri de „siestă”

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, strada principală Aleksandrovskaia, actualul bulevard Ștefan cel Mare și Sfânt, devenise un „centru frumos cu localuri de agrement, magazine şi prăvălii cu vitrinele scânteie pe o parte şi alta…”, este menționat în volumul „Neamul românesc în Basarabia”, scris de Nicolae Iorga.

Hanurile şi cârciumile nu mai erau în vogă, lumea bună, negustorimea, jurnaliştii, scriitorii îşi aleseseră deja cafenelele după puterea pungii, iar în localurile amplasate în centru, considerate localuri de „siestă”, îşi petreceau timpul liber orăşenii din tagma celor înstăriţi, cu un stil de viaţă elevat şi un nivel de cultură aparte.

„Nu există multe deosebiri față de localurile actuale, doar că cele de odinioară aveau săli de lectură și săli pentru jocul de cărți, iar vizitatorii citeau ziare și reviste, pe când acum este utilizat mai mult internetul”, povestește istoricul Iurie Colesnic.

Acestea, de obicei, purtau numele proprietarului, de exemplu Cofetăria lui S. Tumanov, amplasată pe actualul bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, unde se serveau „cafele alese” cu prăjituri din produse proaspete şi bomboane.

Cafeneaua Manikov

Destul de populară în acea perioadă era și cafeneaua lui Manikov, aflată pe strada Fântânilor, azi, str. Veronica Micle.

„Secretul acestui local se explica prin faptul că el era, în primul rând, o cofetărie, adică aici se serveau ceaiuri, cafele, dulciuri, ceea ce se făcea întocmai aşa cum o cerea moda pariziană a vremii”, spune istoricul.

Cafeneaua Manikov a fost unul dintre primele edificii din Chişinău care a fost electrificat, deoarece în acea perioadă primarul Chişinăului, Carl Schmidt, a solicitat înlocuirea lămpilor cu gaz cu cele electrice.

În perioada sovietică, demolată

Ca orice local care se respecta, cafeneaua avea şi o orchestră care distra publicul cu cântece la modă în acea perioadă. Astfel, aceasta era vizitată de numeroși demnitari, funcţionari, intelectuali, dar era și locul unde îşi dădeau întâlnire tinerii.

„Cafenelele de odinioară erau mult mai simple, față de localurile actuale în care se regăsesc diferite stiluri”, remarcă istoricul Iurie Colesnic.

Pe cărțile poștale observăm și simplitatea cafenelei Manikov, care era una foarte apreciată de orășeni.

În perioada sovietică, edificiul a fost demolat, iar astăzi puțini mai sunt cei care își amintesc de atmosfera localurilor din Chișinăul de altădată, iar „elitele” Clubului Nobilimii din secolul XIX s-au transferat în Nobil Clubul secolului XXI.