Într-un document oficial făcut public de ministerul Transporturilor din România am descoperit că anchetele pe care le fac la Știrile PRO TV nu sunt chiar… în zadar. Am descoperit că reportajele mele despre furturile de milioane de euro din stațiile de taxare de pe drumuri și autostrăzi au reprezentat o sursă de inspirație pentru Corpul de Control al ministerului Transportului. Pe lângă neregulile anunțate de mine, instituția a găsit și altele. Efectul: șeful Companiei Naționale de Drumuri și Autostrăzi a fost schimbat. Satisfacția unei anchete reușite este de zece ori mai intensă dacă jurnalistul vede că materialul său nu doar este interesant, ci produce și efecte.
Pe facebook cineva mă întreba de ce nu fac astfel de anchete în și despre Moldova. Sincer. Moldova nu duce lipsă de jurnaliști buni. Rise.md, Ziarul de gardă fac o treabă bună cu anchetele. Problema ar fi că Moldova duce lipsă de anchete jurnalistice pe care să le vedem la televizor. Rise a avut niște materiale filmate foarte bune. Doar că acestea au rămas pe online. Ziarul de gardă a avut un proiect TV, nu știu însă dacă acesta mai este în viață. Ah, da. Să nu uităm de filmul lui Gabriel Călin. Gabriel, fără supărare, filmul este unul pur propagandistic, menit să lovească în ”Țopi”, Filat, dușmanii lui Plahotniuc. Este strict părerea mea subiectivă. În ceea ce privește calitatea filmului. Da, are un început interesant. Un zvâc. Dar după cinci minute moare. Și știi de ce? Pentru că nu este anchetă. Poate fi cel mult un film documentar, o trecere în revistă a unor chestiuni mai mult sau mai puțin cunoscute. Informațiile din ziare de altădată, părerile unor editorialiști, deciziile instanțelor din Moldova – toate se știau. Ori o investigație trebuie să scoată ceva la suprafață.
În fine. Am văzut o grămadă de critici în adresa filmului, am văzut că acesta pur și simplu nu a avut credibilitate. Ori asta este o boală grea a presei din Chișinău. Lipsa acută a credibilității. Am fost câțiva ani la rând instructor/profesor la Școala de Jurnalism de la CIJ Moldova. De fiecare dată le-am explicat tinerilor colegi de acolo că această noțiune abstractă este de bază în activitatea unui jurnalist. Nu ai credibilitate, nu ai nimic. Observ în continuare că marfa asta, credibilitatea, este extrem de rară la Chișinău. Numeri pe degete jurnaliștii din Moldova pe care să îi crezi. În condițiile în care ai atâtea instituții de presă, nu prea ai jurnaliști despre care să spui, omul acesta nu vrea să mă manipuleze. Credibilitatea se clădește greu, în ani de muncă și se pierde într-o secundă. Este cel mai de preț lucru pe care îl poate avea un om de presă.
Și ar mai fi ceva. În zadar se fac anchete la Chișinău. În zadar. Subsemnatul a făcut o mini-anchetă online. Țineți minte povestea Olgăi Bordeianu, ajunsă director la Televiziunea Națională? Dânsa a scris în CV că a făcut nu știu ce Academie de film la New York. Descoperisem că, de fapt, nu era Academie, era un amărât de seminar. Și nu era la New York, ci la Moscova. Știți care a fost efectul acelui scandal? Olga Bordeianu este și acum în funcție. Na! Mai fă anchete.
Vitalie Cojocari