Să ne amintim de Timofti, acest nepreşedinte al Republicii Moldova şi-a permis să gafeze într-un moment extrem de trist, când mulţi erau răvăşiţi de tragedia de la Colectiv. A fost ceva oribil, ceva ce ţi-a zdruncinat fărâma micuţă de respect pe care o mai aveam pentru instituţia Preşedinţiei. Că preşedintele Republicii Moldova demult nu ne inspiră încredere. Domnul nepreşedinte Timofti a explicat de ce nu a declarat atunci zi de doliu aşa cum ar fi fost normal: „asta nu s-a hotărât, fiindcă nu avem încă, ştiţi, nu ştiu ce nu avem!” Poţi să-i mai zici ceva? Poţi să-i mai ceri vreo reacţie pe viitor? Pur şi simplu vrei să nu-l mai vezi în viaţa vieţii vorbind. Nu de alta, dar nu ai chef să fii umilit de propriul preşedinte, mai ales când sufletul ţi-e rupt în bucăţi.
Dar iată că ne loveşte altă criză. De data asta tocmai din Afganistan. Un cetăţean moldovean cel mai probabil este mort, alţii doi sunt luaţi ostatici, bine, interimarul a zis în plen. Şi din nou – gafă. Of! Ştim domnilor politicieni că sunteţi incompetenţi, că vorbiţi în dodii, dar concentraţi-vă. Barem acum, când lumea vrea să audă de la voi lucruri importante cum ar fi: vom face tot ce putem, vom vorbi cu toate ambasadele să ne ajute, cetăţenii noştri sunt foarte importanţi. Iar confuzia dintre limba rusă şi cea engleză nu este singurul porumbel. Concluzia domnului interimar Gheorghe Brega referitor la cum au ajuns în captivitate ai noştri este prostească, naivă şi din nou vine din puţul gândirii interimare. Talibanilor le este absolut paralel pe cine iau în captivitate. Putea să fie şi un neozeelandez. Atâta timp cât prestau un serviciu pentru armata afgană (apropo, nu afganeză, domnule interimar), sunt duşmani, deci… ca la război. Că vorbeau engleza, că vorbeau rusă, că vorbeau swahili – credeţi că mai contează, domnule interimar? Credeţi că talibanii după ce au realizat că au luat în plen doi moldoveni îşi vor cere scuze de la poporul din Republica Moldova, îi vor pune pe sărmanii oameni într-un avion şi îi vor trimite acasă? Aha, s-o crezi matale, domnule interimar. Aşadar, ce contează ce limbă vorbeau şi de unde ai luat-o că a fost o confuzie – că au crezut că moldovenii sunt americani? Noaptea minţii.
Amărâta asta de ţară. Ştim că suntem ca o frunză în vânt. Ştim că nu ne putem apăra cetăţenii nici dacă sunt acasă, nici dacă sunt plecaţi. Dar, domnule interimar, vă rog, nu ne jigniţi. Plecaţi, lăsaţi conducerea în mâinile unuia mai priceput. Te uiţi fără vlagă la aceşti nepreşedinţi, interimari şi te întrebi, băăăăi, ştiu atâţia oameni deştepţi, cu masterate, cu experienţă, cu verbul la ei, cu gândire normală… De ce trebuie să-l ascult pe un interimar şi pe un nepreşedinte? Pleacă, domnule interimar, pleacă domnule nepreşedinte. Ne omorâţi cu zile, nu avem spitale, nu avem şcoli, nu avem drumuri, nu avem condiţii şi suntem nevoiţi să plecăm prin Afganistanuri pentru că politicienii care vă controlează fură de rup. Ne asumăm aceste riscuri pentru că trebuie să supravieţuim, dar, vă rugăm, domnilor interimari şi nepreşedinţi, nu ne omorâţi măcar neuronii.
Jurnal.md
