Preşedintele României Klaus Iohannis a procedat corect, nepromulgând Legea pentru ratificarea Acordului privind asistenţa financiară rambursabilă între România şi Republica Moldova, semnat la Chişinău, la 7 octombrie 2015. Prin această acţiune Preşedintele României a redus un mare risc, practic a eliminat ameninţarea, prin care structurile mafiote aflate la putere în Moldova, aveau ca intenţie furtul acestui ajutor rambursabil de 150 de milioane de euro.
Moldovenii au nevoie nu de împrumuturi, ci de acţiuni concrete care ar scoate statul din starea de captivitate. Astăzi forţele aflate la putere nu sunt apte de a înfăptui aşa ceva. Lor le trebuie bani, indiferent din ce surse, pentru a se menţine la putere şi pentru a mima statul de drept. Puterea de la Chişinău nu are nicio capacitate de a face reforme, de a schimba ordinea dezvoltării economice şi de a scoate din starea amorfă structurile şi instituţiile de drept şi justiţie. De aceea, în sensul corect al constatărilor, orice ajutor financiar nu poate fi acordat unei puteri inapte politic şi psihic, mai ales periculoase social, care luptă contra propriului popor.
Se pare actualul Preşedinte al României a auzit vocea experţilor de la Chişinău, dar şi a partenerilor de dezvoltare, despre riscul ca acest împrumut poate fi furat din cauza haosului guvernamental şi politic actual din Moldova, în special din cauza instituţiilor statului care sunt loiale şi slujesc capurilor mafiote. Au fost publicate diferite analize şi scheme prin care banii româneşti erau destinaţi furtului, ca şi alte multe zeci şi sute de milioane de euro, acordate Moldovei de către partenerii de dezvoltare pe parcursul ultimilor 6 ani. Despre riscurile, care însoţeau această „afioră”, ca împrumutul românesc să fie spălat şi direcţionat în buzunarele unor persoane , care stau în spatele tuturor fărădelegilor din ultimii ani, am menţionat în una din publicaţiile anterioare. Cu toate certitudinea putem sensibiliza ca creditul, care urma să fie acordat Moldovei de către România, trebuia să prelungească starea de captivitate a ţării.
Nu este suficient numai de a adopta legi, ci în mod obligatoriu ele trebuiesc implementate, ci nu mimate. Cât timp în fruntea instituţiilor statului se vor afla persoane, care cu desăvârşire slujesc regimului captivităţii statului, atâta timp, în Moldova, nu va fi posibil de implementat reforme reale, ci numai spectacole de tip reformator.
Nu plata pensiilor sau a altor cheltuieli bugetare stringente sunt intenţiile actualei puteri de la Chişinău, ci jaful a 150 de milioane de euro, care urmau ca România să-i acorde Republicii Moldova sub formă de ajutor rambursabil. Structurile care au funcţia de a monitoriza şi supraveghea sectorul bancar din Moldova, iar altele, în sarcină cărora le revine combaterea spălării banilor, cunosc foarte bine, cum au fost furate aproximativ 2,5 miliarde dolari în ultimii 4 ani de zile, prin ce căi au fost spălaţi aceşti bani, cine i-a spălat şi unde au nimerit. Ei mai cunosc foarte bine beneficiarii, care stau în spatele acestor jafuri şi care a sărăcit cu totul poporul. Aceste constatări vin din declaraţiile capurilor structurilor respective cum sunt BNM, CNA, PG şi altele, dar şi din rapoartele comisiilor parlamentare.
Deci, dacă aceste capuri ale instituţiilor capturate are face măcar dintr-un deget, banii s-ar întoarce înapoi imediat. Astfel ar apărea posibilităţi financiare de a acoperi orice deficit bugetar şi elimina orice reţinere la plata pensiilor şi îndemnizaţiilor. Mai mult ca atât, ar fi posibil de reanimat sectorul bancar şi de redus datoria publică cu cel puţin 10-15%. În rezultat nu ar trebui să mai apelăm la credite externe.
Orice reformă reală a Procuraturii, sistemului de justiţie, structurilor de drept şi a altor instituţii de stat, nu ar fi permis organizarea şi săvârşirea acestei crime economice globală la nivel de ţară. Structurile de justiţie şi procuratura, CNA şi alte instituţii cu dreptul de a combate crimele de spălare a banilor nu au reacţionat nici la crima economică organizată, în rezultatul căreia pe parcursul anilor 2012-2014 au fost spălate peste 20 miliarde dolari SUA. Nu au fost măcar tentative de a fi cercetat acest caz de spălare a banilor prin băncile comerciale moldoveneşti.
Comunitatea mondială nu a mai cunoscut aşa crime economice în istoria omenii. Forţele care au menirea de a preveni şi combate spălarea banilor tac şi nu întreprind nimic, de parcă totul este bine şi frumos. Să sperăm că structurile de stat din Moldova cu funcţii de spălare a banilor nu au fost complice la aceste spălări.