Un tânăr din Alexăndreni vrea să meargă pe propriile picioare: Are nevoie de bani pentru a merge la tratament în Polonia

În casă, aici Cristi și-a petrecut cel mai mult timp din viața lui. După poartă iese rar de tot.

Cristi Socican: „Nu țin minte unde să te miști, mai ales cu căruciorul. Mă ocup cu video editare și mă ocup cu photoshop un pic."

Căruciorul deloc performant, îi crează disconfort.

Cristi Socican: Mă doare spatele, obosește. Trebuie să mă duc în pat. Să mă odihnesc."

Cristi are 20 de ani și locuiește împreună cu părinții. Este singurul fiu al soților Socican. Familia a mai avut un copil, dar la 14 ani s-a stins din viață, având aceeași diagnoză: distrofie musculară, cea care îl chinuie acum și pe Cristi.

Cristi Socican: „Am observat că îmi este mai greu să mă ridic, să stau în picioare."

De la 5 ani și până la vârsta de 17 ani Cristi a beneficiat de tratament într-un spital și centru de reabilitare din Chișinău. În acești ani, familia făcea peste 170 de kilometri dus-întors, cu o mașină închiriată.

Silvia Socican, mama lui Cristi: „Mai luam credite și de fiecare dată mergeam, de câte ori am fost programați, noi tot ne-am dus. La moment nu avem un medic specialist, care să-i dea tratamentul mai departe. Eu mă iau după toate extrasele și tot ce a primit el cât am fost noi internați în Chișinău. El așa și primește."

Odată cu împlinirea majoratului, tratamentul a devenit mai anevoios. Unele instituții medicale din țară la care au apelați soții Socican i-au refuzat. Altele nu au specialiști, iar în sanatorii nu sunt condiții pentru persoanele cu dizabilități. Așa că se descurcă cum pot.

Șanse sunt, le-a spus acum trei ani un medic din Polonia.

Silvia Socican: „La așa boală, câte le poate face - e foarte bine. Înseamnă că nu e totul pierdut. Ne-a dat o speranță, în care am crezut și credem până în ziua de azi."

La tratament în străinătate nu au mers. Cristi primește o pensie de dizabilitate de nici o mie de lei, iar tatăl lui - de 650 de lei. Bărbatul are viciu cardiac și a suferit două accidente de muncă, așa că nimeni nu-l mai ia la muncă. Mama lui Cristi era bucătar la grădiniță, dar pentru că trebuia să aibă grijă de fiul ei, a devenit asistentul lui personal. Pentru asta primește în jur de 2 mii de lei. Ca să meargă la tratament în Polonia familia Socican are nevoie de circa 9 mii de euro.

Silvia Socican: „Noi așa sumă nu o putem și nu am putut-o strânge. Dorința noastră e într-adevăr să ajungem acolo, să facă un tratament mai efectiv și cât de cât să recăpătăm puterile, care Cristi le-a avut, se sprijinea singur și se ridica cât de cât se mișca. El singur trecea de pe scaun pe pat."

Cristi Socican,: „Eu aș vrea să mă ridic pe picioare și să o ajut pe mama, cât a făcut pentru mine, eu n-am făcut nimic și nu pot."

Cei care vor să-l ajute pe Cristi să urmeze tratamentul, o pot suna pe mama lui la numărul de telefon afișat pe ecran sau pot dona în contul bancar.