La gara auto din Orhei, unde ne-am oprit în drum spre Soroca, am intrat în vorbă cu un bărbat mucalit, de vreo 60 de ani. L-am întrebat cum mai e viaţa în urbea numită de la o vreme Monaco-ul Moldovei. Privindu-mă fix, bărbatul mi-a răspuns că oamenii o duc bine şi a adăugat: “Ne ţinem de Şor, căci cu Şor e bine!”
Mult timp după aceea mi-au răsunat în urechi cuvintele NE ŢINEM DE ŞOR! E adevărat că Orheiul s-a mai primenit în ultimii ani, are şi un OrheiLand, dar să te ţii morţiş de un om care a fost învinuit în prima instanţă şi care a fugit din ţară mi se pare niţel ciudat. Păi, orheianul acela îşi pune nişte întrebări sau ceea ce îl interesează e doar faptul că e bine cu Şor?
A fost deunăzi Hram la Orhei. Iar Ilan Şor, prin legătură video, le-a spus oamenilor că în următorii cinci ani „Orheiul va deveni cel puțin al doilea oraș ca număr de populație, dar nu este exclus că va fi chiar cel mai mare oraș”. Şi ce să înţelegem? Că va întrece Chişinăul? Dar cum rămâne cu Bălţiul? Şi oraşul din nord are un primar energic care face minuni. Chiar va deveni Orheiul mai mare decât Bălţiul? Şi va deveni cel mai frumos oraş din Europa şi CSI? Pe bune? Nu e o glumă?
Dar declaraţia cea mai răsunătoare a lui Ilan Şor a fost aceasta: „Cel mai important este că am reușit să demonstrăm că suntem o familie. Nu ne împărțim în de dreapta și de stânga, nu avem motive care să ne dezbine, suntem o putere și ca un pumn mergem înainte și îi înlăturăm pe cei care vor să ne încurce”…
Aşadar, avem de-a face cu o mare familie, familia Orhei. Un fel de unire în numele bunăstării, dincolo de toate diferenţele! Măi să fie! Bravo că au reuşit. Ceea ce mă îngrijorează e doar cuvântul PUMN din discursul lui Şor. Cred că bunăstarea poate fi obţinută şi fără „ să mergi înainte ca un pumn…”
