Îmi amintesc când eram copil cum pe 27 august, atunci când părinții îmi trasau anumite sarcini întâlnite în orice gospodărie de la sat, refuzam să le fac. Pentru mine atunci această zi, alături de 31 august, era una sacră.
Mă fixam în fața televizorului și urmăream ce se întâmplă la Chișinău, cum este sărbătorită această zi – cea mai importantă din istoria unui stat.
Din păcate, pe an ce trece, această sărbătoare și-a pierdut tot mai mult din semnificație pentru mine. Excepție a făcut anul 2009, când tocmai se făcuse o schimbare de regim, iar atunci existau speranțe mari.
Acum, la 6 ani, conștientizez că în 2009 s-au schimbat doar unele piese de pe tabla de șah. Plahotniuc, cel care a fost crescut de regimul Voronin, s-a întors împotriva propriului creator și a preluat frâiele Republicii Moldova.
Din păcate a trebuit să treacă ani buni pentru ca toată lumea să conștientizeze acest lucru. Ascuns sub falsul mit proeuropean, sistemul Plahotniuc a ajuns astăzi să controleze aproape tot ce mișcă în Republica Moldova. O spun, în sfârșit, deschis, și occidentalii.
În al 25-lea an, independența ar putea fi recucerită
Suntem totuși într-o zi în care avem obligația de a fi măcar puțini optimiști. Personal, mi-e greu să fiu optimist, dar încerc să sper că aniversarea celui de-al 25-lea an de independență mă va găsi tot în Moldova.
Iar pentru a se întâmpla acest lucru, Moldova trebuie scoasă din captivitate. Acest lucru mai poate fi făcut acum, în următoarele luni. După, va fi mult prea târziu.
Sistemul Plahotniuc se clatină acum, pus în fața repercusiunilor jafului miliardului și a unui Occident extrem de supărat de starea de lucruri de aici.
Întrebarea e dacă putem noi, cetățenii dintre Prut și Nistru, să ne ridicăm la înălțimea acestei provocări?
Alex Cozer