Mărturisesc că am văzut multe traseisme-vînzoleli-manevre în arena politică moldovenească, dar recentul caz al deputatului Gaţcan m-a făcut să boldesc ochii. Vasăzică, omul luptă mai întîî, în vremea pandemiei, şi devine învingător la Hînceşti. E deputat PSRM, dar, la un moment dat, simte nevoia să intre în grupul Pro Moldova şi să spună că e decepţionat de munca PSRM-ului, ca peste o zi să revină umil în ambarcaţiunea socialistă şi chiar să renunţe la mandatul de deputat. Aşa ceva n-am mai văzut în Republica Moldova. Vînzoleala asta a domnului Gaţcan mi-a depăşit imaginaţia.
Păi, merita să chemi lumea la alegeri în vremea Covidului, dacă acum renunţi la mandat? Şi cum oare e posibil să-ţi schimbi radical părerea de cîteva ori? Cum poţi să sari din PSRM în Pro Moldova ca peste o zi să revii umil la socialişti? Ce e în capul tău de ales al poporului? La ce te gîndeşti? De fapt, de ce ai venit în politică?
Am văzut că deputatul socialist Lebedinschi ne-a lămurit că revenirea „fiului rătăcitor” Gaţcan în ograda socialistă a avut loc după o discuţie sinceră, vie, între Gaţcan şi cîţiva deputaţi socialişti. Aş fi foarte curios să aud această discuţie. Nu pot să ştiu ce s-a discutat şi ce anume l-a convins pe Gaţcan să se răzgîndească.
Vreau doar să mai subliniez o dată că în ţara asta oamenii nu prea au de ce să mai voteze şi că opţiunea „Votez împotriva tuturor” trebuia de multă vreme să fie în buletinele electorale. Să fiţi sănătoşi!
