Prăbușirea pieței ridică riscuri majore de securitate în țările a căror economie depinde într-o proporție mare de exportul petrolului.
În urmă cu un an prețul barilului era de peste 100 de dolari. Săptămâna această a coborât la 42 de dolari, iar perspectivă se arată întunecată în viitor.
În Irak, Rusia, Nigeria, Venezuela sau Ecuador, petrolul ieftin a adus cu el recesiunea și un risc crescut de revolte populare și instabilitate politică, constată analiștii consultați de New York Times.
Focare de conflict
În Irak, pe lângă conflictul deschis cu gruparea teroristă ISIS, luna aceasta, autoritățile de la Bagdad s-au confruntat cu proteste violențe ale populației nemulțumite de lipsa energiei electrice.
Protestatarii au cerut și explicații privind traseul pe care l-au luat banii obținuți din vânzarea petrolului.
Rusia este un al butoi cu pulbere care mocnește din cauza deprecierii rublei în urmă prăbușirii pieței petrolului.
Nigeria și Venezuela, țări care depind aproape în întregime de exportul de petrol, trec printr-o perioadă marcată de o creștere a instabilității economice.
În Ecuador, populația a protestat săptămânal în ultimele luni pe măsură ce veniturile realizate din exportul de petrol au scăzut la jumătate, punându-și amprenta asupra nivelului de trăi din țara.
Chiar și mirajul creat de bogăția Arabiei Saudite este pe cale să se destrame, guvernul fiind nevoit să „ardă” din rezerva valutară a regatului câte 10 miliarde de dolari lunar pentru a acoperi deficitul bugetar.
Saudiții, de altfel, au fost nevoiți să se împrumute pentru prima dată în ultimii 8 ani pentru a crește veniturile statului în această perioadă de criză.
Alte țări arabe din Golful Persic: Kuweit, Oman și Bahrain, se confruntă cu deficite fiscale pentru prima data în ultimii 20 de ani.
Speranțe spulberate
Chiar dacă declinul prețului petrolului este o caracteristică a ultimilor 12 luni, majoritatea țărilor exportatoare s-au bazat că această criză va fi doar una temporară.
Evoluția economică din China, cel mai mare consumator de energie al lumii, arată deja o cerere redusă cu 30% pentru petrolul livrat pe această piață, iar declinul pare a continua.
Prăbușirea pieței petrolului se arată a fi una de durată, cu șanse de a destabiliza puternic economiile statelor exportatoare.
„Aceste țări resimt foarte puternic durerea pentru că și-au închipuit că petrolul ieftin va fi doar o chestiune temporară”, consideră René Ortiz, fost secretar general OPEC și ministrul al Energiei din Ecuador.
În urma prăbușirii pieței de energiei, Ortiz estimează că țările exportatoare au înregistrat pierderi de peste 1000 de miliarde de dolari.
„Instabilitatea economiei chineze radiază acum în toată lumea. Este un șoc al petrolului. O mulțime de producători care s-au bucurat de vremurile bune se arată mult mai dependenți de creșterea economică a Chinei decât ar vrea să recunoască”, susține Daniel Yergin, vicepreședintele companiei de studii de piață IHS.
Dezechilibru global
Prăbușirea prețului petrolului este un indicator pentru instabilitatea economică globală care ar putea afecta toate piețele, nu doar pe cele dependente de exportul petrolului.
Teamă această este exprimată atât de evoluția piețelor de capital din ultimele 7 luni, dar și de dezechilibrul geopolitic.
Recenta evoluție a războiului civil din Siria și apariția altor focare de conflict pe glob reflectă destul de bine acest lucru.
Țări care odată foloseau petrolul ca monedă de schimb în politica externă: Arabia Saudita, Rusia și Iran, nu mai manifestă aceeași influență, după cum susțin unii analiști politici.
Iranul, care susținea că ar putea trece peste obstacolul embargoului, impus de Occident după lansarea programului nuclear, a trebuit să își regândească strategia, ia Teheranul a acceptat încheierea unui acord nuclear luna trecută.
Beneficiile resimțite de consumatori prin scăderea prețului carburanților tind să pălească în fața amenințării date de supraproducția de petrol revărsată în piață.
Producție în creștere
O cantitate suplimentară de petrol în piață a fost observată constant în ultimii ani, perioadă în care Statele Unite au redus importul în urma exploatării rezervelor din zăcămintele de șist.
În același timp, Arabia Saudită a recurs constant la creșterea cotelor de exploatare, în ultimul an doborând orice record în domeniu.
Nu doar că saudiții pompează mai mult petrol, dar deschid și noi puțuri de exploatare pentru a menține producția viitoare la același nivel. Iar exemplul lor este copiat îndeaproape de Emiratele Arabe Unite și Kuweit.
Până și în Irak, războiul crâncen dus împotrivă teroriștilor Statului Islamic nu a putut stopa o creștere a producției cu 20 de procente în cursul acestui an.
Deși pare lipsită de orice logică, creșterea producției de petrol face parte din războiul întreținut de statele arabe pentru a-și asigura întâietatea pe piața asiatică, singură cu un consum ridicat, după ce SUA a recurs la exploatarea propriilor resurse.
Pentru arabi, reglarea prețului petrolului printr-un mecanism coerent s-ar putea dovedi un inconvenient în condițiile în care piața globală de energie se dovedește extrem de vastă și mult prea politizată pentru a răspunde unui astfel de control.
Sadad Al-Husseini, fost vicepreședinte al grupului saudit Aramco susține că declinul prețului petrolului nu putea fi evitat.
„Chiar dacă nu creșteam producția anul trecut, o cantitate suplimentară de petrol provenit din SUA și Canada, de pe platformele marine sau din alte bazine, ar fi inundat piața, rezultatul fiind același pe care îl vedem și astăzi”, apreciază Al-Husseini.
Pe marginea prăpastiei
Supraproducția de petrol este de așteptat să crească cu un milion de barili zilnic (aproape 1% din total) la sfârșitul anului acesta, dacă acordul nuclear cu Iranul își va urma cursul firesc, dând drumul unei cantități suplimentare de petrol pe piață.
„Vom crește producția de petrol indiferent de costuri. Nu avem altă alternativă”, a explicat ministrul Petrolului de la Teheran, Bijan Namdar Zanganeh.
O privire de ansamblu pe ultimele 12 luni arată că saudiții este posibil să fi inundat piața cu petrol în încercarea de a elimina concurența din Statele Unite, care înregistrează un preț de extracție mult mai ridicat.
Calculele nu au fost însă perfecte, producția din zăcămintele de șist din nordul americii nescazand pe cât se așteptau petroliștii din Riad.
De asemenea, nici petrolul nu s-a stabilizat la un preț de 50 de dolari așa cum au sperat saudiții, ba chiar se îndreaptă vertiginos spre 30 de dolari per baril, cel mai scăzut nivel de la criză economică din 2008 și până în prezent.
„Asistăm la o competiție dusă pentru acapararea cotei de piață de mai multe state, iar economiile acestora sunt în mare măsură dependente de petrol”, consideră Luay Al-Khateeb, expert în politică externă la Brookings Doha Center.
Din punctul său de vedere, dacă petrolul nu va reveni la 60 de dolari/baril, „orice țară arabă care continue să se bazeze pe veniturile obținute din export are puterea să se confrunte cu decenii de declin economic”.
David Goldwyn, fost expert diplomatic american, vede plafonul de 45 de dolari drept cel de minimă stabilitate în țările exportatoare de petrol, orice scădere de preț sub acest prag ridicând riscuri majore de securitate în diverse regiuni.
„Țările fără rezerve valutare consistente, cum ar fi Nigeria, Angola, Algeria, Venezuela și Irak sunt în pericol.
La fel sunt și statele care au nevoie de investiții masive pentru a asigura legitimitatea politică a actualilor lideri: Brazilia, Rusia și Iran”, susține Goldwyn.
Pentru moment, specialiștii de la Harvard cred că Irakul va fi cea mai afectată țară exportatoare de petrol, din pricina războiului dus cu gruparea teroristă Statul Islamic.
În schimb, pe termen lung, pericolul amenință să se răsfrângă asupra Arabiei Saudite.
„Au o populație tânără care caută slujbe noi, salarii bune și un sistem de protecție socială performant.
În aceste condiții, contractul social dintre casa regală saudită și populația țării s-ar putea dovedi prea costisitor”, crede Meghan O’Sullivan, directorul programului de Geopolitică Energetică de la Harvard.