Zaharia Verdeș a trăit toți cei 83 de ani ai săi în satul Izbiște. Mai bine de jumătate din viață a consacrat-o pedagogiei. A fost învățător de clase primare și profesor de matematică. A fost și director de școală.

A ales să studieze pedagogia la îndemnul mamei sale, care și-a dorit mult acest lucru, probabil, pe motiv că ea știa o singură literă, povestește Zaharia Verdeș.

Anul acesta, s-au împlinit 125 de ani de la înființarea primei școli din localitate.

Zaharia Verdeș știe nu din auzite despre cum s-a dezvoltat învățământul din sat.

Deși copilăria dascălului a coincis cu anii grei de război și cu toate poverile ce au urmat, a supraviețuit, și chiar a reușit să învețe.

Odată ce numărul copiilor creștea, au fost deschise mai multe clase. Doar că acestea erau repartizate în diferite clădiri din sat, care se aflau la sute de metri distanță una de alta.

În aceste condiții au lucrat până a fost deschisă o școală, care există și în prezent. Se află la câțiva pași de casa lui Zaharia Verdeș. El povestește că de-a lungul anilor a avut norocul să lucreze alături de colegi profesioniști, dar și de elevi buni. Istoriile lor au fost aranjate frumos pe paginile cărții. Tot școala din Izbiște a fost locul unde Zaharia Verdeș avea să-și întâlnească viitoarea soție, care a venit să lucreze în localitate profesoară de matematică și fizică. 47 de ani Eugenia Verdeș i-a dedicat elevilor.

Au crescut împreună doi copii, o fată și un băiat. Fiica a pășit pe urmele părinților și este profesoară în Chișinău.