Nu văd, dar aud mingea
Am încercat să aflăm cat e de greu sa marchezi cand nu vezi, dar numai auzi si simti mingea. Vorbim de tinerii fotbalisti, care au ales acest sport, ca majoritatea baietilor, dar drama lor este ca nu prea au unde sa bata mingea. Chiar daca au iesit in finala unui campionat prestigios de fotbal pentru nevazatori, le vine greu la antrenamente.
Fiecare dintre jucători are istoria sa.
Căpitanul echipei, Alexei Romanenko, care conduce și o întreprindere de pe lângă Societatea Orbilor din Republica Moldova, spune că găsește întotdeauna timp și pentru sport.
Potrivit antrenorului echipei, pentru nevăzători, sportul e o posibilitate de a-ți recăpăta încrederea în sine și de a te reintegra în societate.
Atât antrenorul, cât și jucătorii spun că deseori sunt nevoiți scoată bani din buzunarul propriu pentru a ajunge la competiții sau chiar la antrenamente. Gheorghe Staver, președintele Federației Sportivilor Nevăzători din Moldova, ne-a spus că în bugetul Ministerului Educației nu sunt prevăzute surse financiare pentru asemenea activități.
Potrivit președintelui federației, în Republica Moldova există două echipe de fotbal pentru nevăzători: una în Chișinău și alta în orașul Soroca. Ambele echipe nu dispun de un teren de joc special amenajat.
