Adierea vântului şi lumina soarelui, care se reflectă prin geam, este cam tot de ce se poate bucura mama lui Nicolae.

Spune că nu poate urca în cărucior şi dacă ar ieşi, totuşi, afară, doar până în curte, nu mai departe.

Mai tot timpul îl petrec în doi, într-o cameră. Casa este veche, a bunicilor Svetlanei. Nu au baie, iar mașina de spălat, primită în dar, nu mai lucrează de cinci ani.

Tot din banii donați de oameni cu suflet mare au făcut câte ceva la casă, dar când a început să se surpe un perete, Svetlana a început să ridice pereții unei alte case, în curte. Din lipsă de bani, lucrările au fost stopate. La doi împart puținul pe care îl au, banii primiți de la stat pentru invaliditate și alte ajutoare, care ajung uneori la cel mult 2 mii 500 de lei pe lună.

Asistentul personal al Svetlanei Sârbu le face mâncare din produsele alimentare, pe care şi le pot permite, însă când asistentul pleacă sau are liber, Nicolae ia iniţiativa în mâinile lui.

Vacanță de vară pentru băiatul de 9 ani înseamnă mai multă muncă.

Doar după ce le termină pe toate de făcut se joacă cu un cățeluș, care încă nu are un nume. Nicolae îl gândește bine ca să i se potrivească.

Jucării are foarte puține.

Ne-a spus că îşi doreşte mult o bicicletă, pentru că i-ar fi mai ușor să ajungă la magazin sau la poștă. Iar pentru că degrabă începe şcoala...

Are un costum și nu-și face griji. L-a primit de la un băiat și îl poartă de doi ani. A recunoscut însă că ar fi foarte bucuros dacă ar mai avea niște hăinuțe.