Statele Unite ale Americii, cu o suprafață totală de 9.826.675 kmp (a treia din lume) și o populație de 318.881.992 locuitori, sărbătorește Ziua Națională la 4 iulie. Cunoscută ca Ziua Independenței, aceasta marchează aniversarea declarației de independență din 1776, față de Marea Britanie, semnată de 13 colonii de pe continentul nord-american.
SUA ocupă partea centrală și de nord-vest a Americii de Nord și este unul dintre cele mai întinse state din lume. Are ca limite — Canada în Nord (inclusiv Alaska), Oceanul Atlantic în Est, Mexic și Golful Mexic în Sud și Oceanul Pacific în Vest.
Pe coasta Atlanticului iau ființă, între 1607 și 1733, 13 colonii engleze — Massachusetts (1620), Maryland (1634), Pennsylvania (1682), Georgia (1733) ș.a. În urma măsurilor discriminatorii adoptate de Londra, la 4 iulie 1776, cele 13 colonii engleze își proclamă independența. Thomas Jefferson redactează ”Declarația de independență” care este adoptată de Congresul american. Independența este recunoscută prin Tratatul de la Paris din 3 septembrie 1783.
În 1787 este adoptată Constituția SUA (în vigoare, cu amendamente, până astăzi), care proclamă SUA stat federal și introduce sistemul prezidențial de guvernământ — George Washington (1789-1797) — primul președinte al țării.
În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, SUA continuă expansiunea pe continent prin adăugarea unor noi state, numărul lor ajungând la 50. Contradicțiile dintre statele sudice, partizane ale sclaviei, și cele nordice, aboliționiste, conduc la părăsirea uniunii de către 10 state sudice și la izbucnirea Războiului de secesiune (1861-1865). După victoria nordului, SUA cunosc o dezvoltare economică rapidă, devenind, la sfârșitul secolului al XIX-lea, prima putere industrială a lumii, scrie Agerpres.
În Primul Război Mondial, SUA, după trei ani de neutralitate, intervin de partea Antantei (1917), însă nu semnează Tratatul de la Versailles (1919) și nici nu devin membru al Societății Națiunilor. În perioada interbelică adoptă o politică de izolaționism.
În urma izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, SUA își proclamă neutralitatea, dar sprijină economic, militar și moral statele aflate în luptă cu puterile fasciste. În urma atacului japonez de la Pearl Harbour (1941), SUA intervin în război, luptând pe fronturile din Pacific, Africa de Nord și Europa.
Politica postbelică este condiționată de confruntarea dintre cele două superputeri ale lumii — SUA și URSS, de cursa înarmărilor și de lupta pentru extinderea sferelor de influență. Statele Unite sprijină redresarea economică a statelor vest-europene prin lansarea Planului Marshall, inițiază o serie de alianțe militare — NATO (1949), ANZUS (1951), SEATO (1954), CENTO (1955). După destrămarea URSS, SUA rămân prima putere economică și militară de la sfârșitul secolului XX.
Capitala Statelor Unite este Washington D.C. cu o populație de 5.949.859 locuitori în zona metropolitană (Washington-Arlington-Alexandria, DC-VA-MD-WV Metro Area), situată în Districtul Columbia (district federal cu regim distinct, care ocupă o suprafață de 177 kmp, pe ambele maluri ale râului Potomac, între statele Virginia și Maryland) sau 658.893 locuitori în cadrul districtului.