Ascultându-l pe Dorin Chirtoacă, primarul Chişinaului aflat în faţa bătăliei finale pentru înnoirea mandatului, care a binevoit să îmi acorde în urma cu câteva zile un interviu, am avut sentimentul că neamul nostru românesc are o genă autodistructivă cu mult mai eficientă decât orice duşman extern.
Nu pot străinii cei mai rău intenţionaţi să ne facă răul pe care ni-l facem noi, se arată într-un editorial Ziare.com.
Este clar că Republica Moldova se află acum pe marginea unei prăpastii. Se poate agăţa cu ultimele resurse de parcusul european sau se poate prăvăli în Uniunea Euroasiatică, unde Rusia o trage cu putere. Rezultatele precedentelor parlamentare au confirmat opţiunea pro-europeană. Acum, la locale, socialiştii pro-ruşi au reuşit o lovitură de proporţii. Singura redută importantă pe care, încă, nu o au e Chişinăul.
Sigur că la mijloc sunt pârghii ruseşti puternice, inclusiv financiare. De asta cred că nu se îndoieşte nimeni. Este o practică deja consacrată a Moscovei să finanţeze partide peste graniţă, care să le servească interesele. Şi nu vorbesc doar despre ţări în balans, precum Republica Moldova.
Se întamplă şi în ţările UE. Că doar Tsipras produsul cui o fi? Frontul Naţional din Franţa sau Podemos în Spania, Jobbik în Ungaria de unde îşi trag resursele?
Dar nicio intervenţie, nicio presiune, nicio finanţare, nicio pârghie nu pot avea efectele de proporţii din Republica Moldova, dacă nu se grevează pe surse interne. Mai întâi partidele pro-europene din Republica Moldova şi-au făcut un sport din a se macina între ele, apoi au ajuns în situaţia de a guverna cu comuniştii.
Eu nu caut aici să împart dreptatea, cine a avut dreptate, cine nu. Discut fenomenul, unul care îmi aduce izbitor aminte de soarta CDR și mai târziu al Alianței DA. Nici nu ştii de unde a început cearta, cine a dat primul, cine a ţipat cel dintâi, dar e clar că nimeni n-a tăcut, nimeni nu şi-a reţinut pumnul. Şi spirala distructivă lansată a facut praf de fiecare dată proiectele de care se legau atatea aşteptări de viitor.
Cum a ajuns PDSR să îşi revină dupa şocul din 1996 şi să câştige din nou în 2000? Vă aduceţi aminte coşmarul Cocopo-urilor, al ţâfnelor şi pumnilor în coaste la masa Guvernului? Această permanentă hartă pe mize mici şi orgolii mari a pavat întotdeauna drumul adversarilor şi în România şi Republica Moldova.
Şi cât nu s-au certat ce or fi făcut? Au furat cât au putut. „În momentul în care cei de la guvernare au folosit integrarea europeană ca paravan pentru hoţie şi corupţie, oamenii i-au sancţionat. Nu avem o problemă la nivelul omului de rând în privinţa orientării pro-europene. Dar locuitorii Republicii Moldova nu mai au încredere în actuala clas politică, care nu mai poate asigura integrarea euopeană.
A dispărut un miliard de euro din trei banci. Acum alte trei bănci sunt puse sub administrare specială. Oamenii vor capul lui Moţoc şi e firesc. Într-o ţară săracă precum Republica Moldova, bântuită de emigraţie, de şomaj, de secensionism, dispariţia unui miliard creează furie. O furie materializată prin absenteism la vot şi sancţionarea dură a partidelor aflate acum la guvernare: PLDM, PD şi comuniştii”, spune Dorin Chirtoacă şi eu tind să-i dau dreptate.
Când asociezi discursul pro-european cu un asemenea nivel de corupţie, cu autentice devalizări, este clar că nu faci decât să-l compromiţi. Noi, din România, citim votul de la recentele locale din Republica Moldova în cheia proEst sau proVest. Nu cred ca aşa e perceput şi acolo.
În Moldova cred că a fost un vot al furiei anticorupţie, antiipocrizie şi demagogie, de care din păcate au beneficiat cei care nu ar fi trebuit să beneficieze şi care au un potenţial imens de a face rău.
În 2012 USL de ce a câstigat în România? Eu n-am crezut niciodată că strict din cauza măsurilor de austeritate impuse de guvernarea Emil Boc. Ci tot din cauza sfidării corupţiei şi opulenţei ostentative în condiţii de austeritate. N-a fost nici vot de stânga, n-a fost nici vot anti-european, deşi venea după demonstraţia din vara aceluiaşi an când USL a oripilat UE. În opinia mea, a fost vot de furie de care USL doar a beneficiat fără cine ştie ce efort.
Scârbiţi de pro-europenii corupţi, moldovenii se îndreaptă furios spre cei care fac jocul Rusiei. Nu le va fi cu siguranţă mai bine, dimpotrivă, cred că e calea spre dezastrul total. Dar cum au ajuns în situaţia acestei opţiuni autodistructive? Cine e de vină? Cine şi cum le-a stârnit o furie pe care Moscova o culege mulţumită?
Răul cel mare e cel mai adesea în interior. Şi la noi şi peste Prut, iar faptul că ne alegem mai mereu conducători nepotriviţi şi nu suntem în stare să impunem apariţia unei clase politice decente ţine probabil de gena autodisructivă de care vorbeam.