După atâtea declaraţii că nu-i va susţine pe oligarhi, să discute în public cu cel care ţine sub călcâiul său o ţară-ntreagă este pură nebunie.

Devin foarte clare câteva momente: păpuşarul a dorit să arate alegătorului pro-european că-l are la degetul mic pe liderilor liberalilor. Putea Mihai Ghimpu să evite acea discuţie, graţie cărei Dorin Chirtoacă a încetat să mai fie favoritul electoratului de dreapta? Sigur că putea. Însă nu a făcut-o. De ce? Pentru că este dependent de Vlad Plahotniuc.

Alt moment. De ce Păpuşarul l-a umilit în public pe Mihai Ghimpu, de ce l-a deconspirat? Probabil că şi-dădea limpede seama, că întregul electorat proeuropean, în cazul unor alegeri parlamentare anticipate, va vota în unison pentru PL, care n-a dorit să facă coaliţie cu oligarhi. Lumea era să voteze pentru Ghimpu, care ultimul timp părea mai întreg la cap.

Ultimele luni Mihai Ghimpu a demonstrat foarte multă maturitate politică, şi strategia aleasă pentru PL de a se afla în opoziţie faţă de PLDM şi PDM era una foarte inteligentă.

Iar în cazul dacă Mihai Ghimpu acapara în întregime voturile partidelor de dreapta, el devenea incontrolabil pentru Plahotniuc. De aceea Păpuşarul i-a aplicat o lovitură atât de puternică, încât toate eforturile anterioare ale lui Mihai Ghimpu de a se depărta în ochii lumii de oligarhi par acum sterile şi lipsite de sens.

Mihai Ghimpu trebuia să refuze întâlnirea. Chiar şi dacă Păpuşarul îl şantajează cu vre-o chestie, trebuia să-şi ia inima-n dinţi şi să spună - destul. Trebuia să-şi facă curaj şi să iasă în faţa oamenilor: oameni buni, uitaţi-vă care-i treaba şi ce condiţii mi se pun.

Putea s-o facă şi fără să dea ceva de bănuit, inventând vreun pretext decent: că l-o apucat cufureala, că are febră, că şi-a rupt ambele picioare căţărându-se pe cireş, orişice.

Acum deja e târziu.

Plus la toate, mustrările de conştiinţă şi stresul suferit l-au făcut pe Ghimpu să piardă cumpătul şi să reînceapă spectacolele sale de prost gust. A avut isterică când l-au întrebat jurnaliştii despre întrevederea cu Plahotniuc, altui jurnalist i-a luat din mână microfonul.

Lumea ştie despre cât este el de extravagant şi la ce fente te poţi aştepta de la dânsul când nu este în apele sale. Aceste comportamente au fost luate drept o sinceritate fără margini, o libertate de exprimare sau un fel de curaj politic.

Purtările sale erau tolerate, atâta timp cât lumea îl credea „luptătorul contra oligarhilor”. Dar nu vor fi tolerate de acum înainte. Dacă înainte îl credeam când el dădea vina pe mâna Moscovei, acum n-am motive să-l cred. Ca şi alte piese de calibru, Ghimpu vorbeşte de mâna Moscovei doar atunci, când apar pericole pentru interesele Păpuşarului.

Articol semnat de Radu Frunzari