În ultimul timp, aud de la tot mai multă lume că și-ar dori ca Moldova să aibă parte de conducători înțelepți care să o ducă pe drumul cel corect și care să lupte pentru ideea de mai bine pentru toți. De ce sunt puțini cei care se bizuie pe înțelepciunea politicienilor din țară? Căutăm răspuns la acest sfârșit de săptămână.
A venit timpul să promovăm conducători înțelepți, morali, competenți, verificați, cu har, cu aptitudini de cârmuire, căci cei care au condus și conduc Moldova independentă nu au dovedit aceste calități. Sunt doleanțele exprimate la microfonul Europei Libere de mai mulți trecători întâlniți ocazional pe străzile din orașul Cantemir.
– „Aceasta e unire de moldoveni? Sunt pasivi, indiferenţi.”
– „Sunt pasivi toți, absolut.”
Europa Liberă: Dacă ar exista înţelepciune în rândul populaţiei, lucrurile altfel s-ar prezenta?
– „Înspre bine, numaidecât.”
Europa Liberă: Dar cine sunt înţelepţii?
– „Sunt înţelepţi foarte puţini.”
Europa Liberă: Înţelepciunea aceasta se acumulează pe parcursul timpului? Se moşteneşte de la părinţi, bunei, străbunei?
– „De mici de la părinţi, din familie, de la cei şapte ani de acasă. Dar la noi vedeţi ce se face.”
Europa Liberă: Şi atunci mai degrabă vorbim despre mintea cea de pe urmă a moldoveanului, măcar în ceasul al 12-lea să se trezească?
– „Dacă ar da Domnul să ne trezim măcar în ceasul al 12-lea. Măcar să facem câte ceva, dar din păcate e urât.”
Europa Liberă: Care sunt problemele cu care se confruntă ţara şi cetăţenii ei?
– „Să întoarcă miliardele pe care le-au furat şi să se comporte altfel cu lumea. Aceasta e comportare faţă de popor? Ne-au amăgit pe toţi. Trebuie alţi oameni.”
Europa Liberă: Ce înseamnă v-au amăgit?
– „Lumea a votat pentru Uniunea Europeană şi ei au făcut cu totul altceva.”
– „Ei singuri nu ştiu încotro să meargă. Mai degrabă vor toţi la Moscova, să-şi ia geamantanul şi să plece.”
Europa Liberă: Dar, a propos, relaţia dintre Chişinău şi Moscova cum ar trebui să fie?
– „Cred că ar trebui să trăim cu toţi bine, nu numai cu românii sau cu ruşii. Amestecă apele, nu ştiu cum o fac, şi nici cu unii nu putem trăi bine şi să ne împăcăm, nici cu ceilalţi, nici cu Estul, nici cu Vestul. Am votat pentru Uniunea Europeană, dar ei umblă cu geamantanele să o şteargă în partea cealaltă.”
Europa Liberă: Aţi pierdut încrederea în parcursul european sau în clasa politică?
– „În clasa politică. Parcursul european a rămas, trebuie să facem ca să ajungem acolo, nu să ne distrugem cu totul.”
– „Ei vor în Europa, de parcă Europa-i nu ştiu ce.”
– „Locurile de muncă de acum se reduc în Europa. Pe trei luni te duci în ospeţie, cu vizită, dar de lucru, cu părere de rău, şi acolo este mai puţin. Eu, de exemplu, sunt pentru Rusia.”
– „Personal am fost în multe ţări din Europa şi fac o comparaţie. Să luăm câteva sate din orice ţară, Cehia, Slovenia, Ungaria, şi să luăm din Răsărit, unde e corupţie straşnică, sate neiluminate ş.a.m.d. De aceea, eu socot că viitorul Republicii Moldova este numai în Uniunea Europeană.”
– „Eu aş vrea ca noi mai întâi să prosperăm pe loc şi pe urmă să ne integrăm undeva. Cât de mult nu ne-am strădui noi, chiar şi toţi cei care sunt plecaţi să vină cu o sumă mare de bani în Cantemir, cred că oricum nu vom reuşi să ne integrăm undeva. Pentru că s-a pierdut mult timp, trebuie să muncim, cred, încă vreo 50 de ani. Eu sper să ajung, curând fac 50 şi măcar încă 50, să văd împreună cu copiii cum va fi integrarea în Uniunea Europeană. Dar nu cred că va fi mai bine decât suntem noi singuri acum.”
Europa Liberă: Şi dumneavoastră ce spuneţi despre viitorul Moldovei?
– „Aş vrea să fie bine. Cu cine va fi numai să fie bine, să avem de lucru. Sunt foarte multe familii despărţite, fiindcă s-au dus prin străinătate, copiii sunt lepădaţi.”
Europa Liberă: Ce salariu ar trebui să ridice astăzi un cetăţean în Republica Moldova ca să zică că e bine acasă?
– „Trei-patru mii.”
– „Patru-cinci mii.”
Europa Liberă: De ce s-a dezbinat lumea? Unii zic că vor ca Moldova să ajungă cu Estul, alţii spun că vor cu Vestul.
– „Cine o face? Dodon. Că lumea noastră încă a rămas în urmă. În Ucraina este război. Cine l-a început? Rusia l-a început.”
Europa Liberă: Și încotro trebuie să meargă Moldova?
– „În Europa. Lumea crede că toţi fură, dar trebuie corupţia mântuită, reforme în justiţie trebuie numaidecât. Nu numai la dubă să-i bage, dar dacă a furat ceva, să-i confişte toată averea, atunci va avea efect. Dar numai la dubă nu înseamnă nimic.”
Europa Liberă: Cine sunt cei mai mari corupţi?
– „Miniştrii, deputaţii.”
Europa Liberă: Dumneavoastră vă gândiţi că Moldova ar trebui să meargă cu Estul sau cu Vestul?
– „Nu ştim în care parte.”
– „Noi cu aceste 10% de ruşi, care sunt pe teritoriul Republicii Moldova, am găsi limbă comună, dar nu găsim limbă comună cu moldovenii noștri. Ei ne pun piedici, sunt trădători.”
Europa Liberă: Ce înseamnă trădarea la moldoveni?
– „Vor cu Rusia. Toată viaţa am fost cu Rusia şi ne-au spălat creierul şi acum tot vor să se întoarcă încolo. Omoară oameni în Ucraina, au murit şi în Transnistria moldoveni şi tot acolo vor să se întoarcă. Nu înţeleg moldovenii aceştia. Nu au cap pe umeri? Ori nu ştiu ce-i cu dânşii. Trebuie să se trezească, trebuie înţelepciune.”
– „Cu Rusia trebuie să trăim bine. Suntem, într-o oarecare măsură, înrudiţi.”
– „Ruşii nu înţeleg una – noi trăim în Republica Moldova, Doamne fereşte, dacă se stârneşte ceva, obuzele sau rachetele care le vor arunca nu vor alege că e rus sau moldovean, toţi vor fi ucişi. Nu înţelege lumea că dacă vor arunca o bombă sau o rachetă nu v-a alege. Unire şi înţelepciune, numai aşa, altfel nu.”
Europa Liberă: Dacă înţelepciunea ar fi la vârful puterii, soarta Moldovei ar fi alta?
– „Da. Am prospera. Nu suntem uniţi, chiar şi în familie mama, feciorul, fiica, sora, tata fiecare diferit gândesc. Dar pe de altă parte, e democraţie, pentru că fiecare ce gândeşte aceea face.”
Europa Liberă: Dar ce calităţi ar trebui să aibă un politician?
– „Ar trebui să meargă în Europa, la Strasbourg, prin alte părţi, în parlamentele europene să se aşeze pe un scaun şi să acumuleze experienţă, să vadă cum europenii judecă, cum spun, cum fac şi să implementeze şi în Moldova câte ceva. Să fim patrioţi şi să mergem toţi într-o direcţie.”
Europa Liberă: Dumneavoastră când aruncaţi buletinul de vot, pentru ce votaţi?
– „Pentru bunăstare. Dar ei ne promit până când aruncăm buletinul, după aceea se întorc la 180 de grade şi s-a terminat. Veneau acasă şi ne spuneau despre Uniunea Europeană: „Noi aşa vom face, vom merge încolo.” Şi la urmă ce au făcut? S-ar destrămat între ei. Cine a rămas? Au făcut alianţă cu comuniştii. Mi se pare că încă mult timp aşa va fi.”
Europa Liberă: Dacă vin partidele de stânga la putere, ce se întâmplă?
– „Doamne fereşte.”
Europa Liberă: Credeţi că ar mai putea să apară alte persoane care să vă insufle încredere?
– „Cred că da. Trebuie să alegem tineri la conducere. Sunt tineri foarte capabili.”
Europa Liberă: Se zice că tineretul este viitorul, iar cei vârstnici sunt tezaurul națiunii.
– „Da. Aşa e, dar mulţi dintre tineri sunt fricoşi. Se tem, pentru că oligarhii aceştia... Nu fiecare tânăr poate să riște.”
– „Banul face tot. Peste tot dau bani şi cel cu banul... Lumea nu înţelege că banul nu aduce fericirea.”
– „Câteodată aduce.”
– „Unica ieşire a noastră din criză e Europa.”
– „Corect. Şi numai aşa.”
– „Să intrăm şi noi în Uniunea Europeană, să trăim mai bine. Acum e foarte mare sărăcie în Moldova, sunt mulţi corupţi.”
– „Mai bine să nu-i alegem deloc, să nu mai fie Parlament, oricum nu rezolvă nicio problemă pentru ţărani.”
– „Să fie democraţie de sus în jos. Atunci va fi dreptate în ţară.”
*
Când e vorba de lupta pentru câștigarea alegerilor, unii politicieni au înțelepciunea să asculte de niște sfătuitori buni. După ce pun mâna pe putere, arată o ură endemică față de elitele intelectualității. Fost deputat, prim-vicerectorul Universității Libere Internaționale, Ana Guțu, spune că în Moldova ar fi insuficiente eminențele cenușii.
Ana Guțu: „Înţelepciunea este direct proporţională cu bogăţia spirituală. Totodată, înţelepciunea nu înseamnă informaţie şi înţelepciunea poate că nu înseamnă nici studii elevate în universităţi precum Harvard, Oxford, Sorbona şi alte universităţi notorii. Înţelepciunea vine odată cu experienţa de viaţă şi desigur că nu apare pe teren viran. În spate trebuie să ai nu doar anii de viaţă, dar şi anumite activităţi. Desigur că cei şapte ani de acasă plus universitatea familiei tale, dacă a fost una notorie din punct de educaţional, dar şi din punct de vedere al conservării tradiţiilor familiale, care neapărat sunt legate şi cu tradiţiile, care decurg din cultura noastră naţională, în ce măsură ai făcut faţă acestor tradiţii şi le-ai purtat prin viaţă îmbogăţindu-le sau în ce măsură le-ai trădat. Toate acestea stau la baza formării acestei înţelepciuni. Desigur că înţelepciunea nu este la suprafaţă, foarte des oamenii acţionează reieşind dintr-o anumită conjunctură şi poate mai puţin apelează la înţelepciune. Înţelepciunea este mereu undeva mai adânc.”
Europa Liberă: Şi atunci nu se discută mult despre înţelepciune, dar mai degrabă se vorbeşte despre faptul că unii se trezesc în al 12-lea ceas sau despre mintea cea de pe urmă a moldoveanului.
Ana Guțu: „Nu degeaba există acest proverb, „În cel de-al 12-lea ceas” sau „Mintea cea de pe urmă a moldoveanului”. Mintea cea de pe urmă ar însemna dacă ai luat în considerare greşelile altora sau propriile greşeli pentru a le rectifica pe parcurs şi a nu călca a doua oară pe aceeaşi greblă. Este un proverb care nu prea este cunoscut.”
Europa Liberă: Dar de-a lungul timpului, în aceşti 23 de ani de independenţă a Republicii Moldova intenţiile de reformare au fost o constantă a discursului politicienilor. Însă reuşite în domenii concrete nu s-au înregistrat, nu s-au prea înregistrat. Este şi constatarea mai multor experţi. Tergiversarea reformelor a agravat şi mai mult problemele existenţe în societate. Ce se întâmplă?
Ana Guțu: „Din păcate, nu am asistat la formarea unei autentice elite politice, care în proporţie de 90% din interesele pe care le are să fie consacrate interesului public şi interesului cetăţeanului. La noi această proporţie este inversă.”
Europa Liberă: Şi vina a cui e?
Ana Guțu: „Vina este a noastră a tuturor, fiindcă elita politică e oglinda societăţii şi este oglinda poporului, cetăţenilor, oamenilor. Noi suntem cei care îi alegem, cei care le dăm o anumită şansă, votăm partide politice, ne place cutare sau cutare lider, ne pasionăm pentru cutare sau cutare lider. Şi eu am spus-o că nu trebuie să facem din liderii politici fetiş sau cultul personalităţii, deci, liderii politici nu trebuie iubiţi, ei trebuie puşi în serviciul public.”
Europa Liberă: Dar elita societăţii este în afara politicului?
Ana Guțu: „Trebuie să deosebim elita intelectuală de elita politică, sunt două comunităţi absolut diferite. De-a lungul istoriei foarte mulţi reprezentanţi ai elitei intelectuale, filosofi, mari personalităţi ale culturii universale, naţionale, europene s-au implicat în activităţi politice şi au marcat acest proces politic prin nişte decizii epocale. Hugo, care a fost politician şi a pledat, de exemplu, pentru excluderea pedepsei cu moartea, încă în 1860, a fost scriitor, un titan al gândirii, a trecut prin politică, a marcat procesul politic, deci, a lăsat o urmă. Sau alte exemple de acest fel, Zola, cel care a scris „Acuz”, când a pledat pentru toleranţă față de reprezentanţii diferitelor minorităţi naţionale, era vorba de cazul Dreyfus. Fără să vrea s-a implicat în acest proces politic, Franţa era divizată în două şi a marcat procesul politic, a marcat gândirea judiciară. Din păcate, istoria Republicii Moldova este una foarte scurtă şi lapidară, ca să putem să judecăm despre influenţa elitelor intelectuale asupra procesului politic. Dar implicarea de o manieră sau alta a reprezentanţilor elitelor intelectuale în procesul decizional politic este benefică. Oricât de scurtă ar fi această implicare, ea este benefică. La noi nu s-a prea ajuns la astfel de implicări, cu excepţia Revoluţiei poeţilor din ’89, atunci poeţii au făcut revoluţia, dar au transmis puterea în mâinile foştilor nomenclaturişti. Şi aceasta a fost greşeala cea mai mare.”
Europa Liberă: Şi din ’89 până în zilele de astăzi se scandează „Jos unii”, „Sus alţii”, „Sus unii”, „Jos alţii”.
Ana Guțu: „Fiindcă este foarte uşor să scandezi şi este mult mai complicat să faci ceva. Eu personal mă consider că fac parte din elita intelectuală şi am încercat să particip în procesul decizional politic. Toate deciziile pe care le-am luat au fost decizii în conformitate cu principiile mele de viaţă, cu integritatea mea profesională. Nu am făcut nimic ce ar contraveni, de exemplu, interesului cetăţeanului sau interesului public cu atât mai mult. Sau, de exemplu, să faci business cu statul, ceea ce este o crimă împotriva Republicii Moldova.”
Europa Liberă: De ce businessul a pătruns în politică? Ce are de câştigat omul de afaceri, venind în politică?
Ana Guțu: „Nu este vorba că businessul a pătruns în politică. Cei care se implică în politică intră cu scopul de a face business cu statul. Nu am nimic împotriva oamenilor bogaţi, eu mă ţin de doctrina liberală şi sunt în totalitate pentru iniţiativa economică individuală. Omul trebuie lăsat în pace să facă bani, să-şi îmbunătăţească bunăstarea familiei sale, să-l învăţăm pe el cum să facă aceşti bani. Dar atunci când vii în politică pentru a-ţi deschide firme care ar participa la licitaţie pentru gestionarea banului public, este absolut dezintegru şi sfidător în condiţiile Republicii Moldova, care este un stat sărac.”
Europa Liberă: Și cine îi taxează pe aceşti politicieni, dacă pentru ei se mai votează?
Ana Guțu: „Se mai votează, exact. Cetăţeanul probabil nu are suficient discernământ, fiindcă acces la informaţie nu poţi spune că nu are. Acces la informaţie are, avem televiziuni mai mult decât suficiente, chiar dacă ele sunt aservite din punct de vedere politic şi nu este un secret acest lucru. Pe mine, de exemplu, nu m-ar deranja legalizarea acestei aserviri politice, precum este în Statele Unite. De exemplu, incluzi canalul cutare sau cutare şi ştii foarte bine că acest canal este finanţat de politicianul cutare şi îţi faci o impresie şi o idee. La noi camuflarea acestui adevăr, de fapt, duce la proliferarea manipulării cetăţeanului şi atunci cetăţeanul deseori poate nu trage concluziile necesare, se simpatizează persoana eronată sau un discurs politic eronat, deseori extremist, anarhist, fiindcă aşa îi place, să strigăm „Jos unul”, Jos altul”, mai puţin ne gândim la implicare şi la soluţionarea problemelor.”
Europa Liberă: Observatorii constată că pe parcursul a mai mult de două decenii în Republica Moldova reformele bat pasul pe loc. Şi atunci când trebuie cu adevărat să se aplice reformele, imediat anumite curente politice revin la problema identitară – cine suntem, ce limbă vorbim – şi se perpetuă această problemă de-a lungul anilor. E păgubos acest lucru?
Ana Guțu: „Este neonest în raport cu cetăţeanul să-i deturnezi atenţia de la problemele esenţiale ale societăţii şi să o plasezi într-un alt câmp, de exemplu, câmpul identitar. Problema identitară şi problema lingvistică trebuie soluţionate. Fără soluţionarea acestei probleme, noi mereu vom da apă la moara politicienilor manipulatori, cei care vor nu ca să amăgească, dar să ademenească electoratul într-o altă zonă şi pentru a câştiga voturi uşoare, că acestea se numesc voturi facile, voturi care nu costă bani, pentru care nu plăteşti bani, dar electoratul îl iei cu fofârlica. Este adevărat, eu sunt una dintre cei care pledează pentru soluţionarea problemei identitare. Inclusiv politicienii trebuie să ştie să promoveze această idee. Nu o dată, când am făcut parte din partidele politice, atunci când se ajungea la un adevăr pe care trebuie să-l spui, deseori şeful de partid îmi astupa gura, spunea: „Nu, aceasta nu este popular, aceasta nu trebuie să spunem. Nu trebuie să zădărâm electoratul” ş.a.m.d. Deci, fiecare partid politic trebuie în primul rând să-şi spună poziţia, care este poziţia lui în problema identitară, să nu amăgească şi după aceea să zică: „Domnule, eu pledez, de exemplu, ca liberal, ca neoliberal, pledez pentru un stat minimalist. Să fie impozitul unic”. În Franţa socialiştii sunt la putere, dar pledează pentru introducerea impozitului unic. Este o măsură liberală foarte interesantă. Şi Republica Moldova tot este un stat care nu poate să-şi permită luxul să aibă un aparat funcţionăresc foarte umflat. Acum în Republica Moldova fiecare al treilea este funcţionar public. În Danemarca, Olanda fiecare al zecilea. Facem comparaţie. Ce înseamnă aceasta? Noi am construit instituţii ale statului care papă bugetul public, cetăţeanul care vrea să facă business şi îşi înfiinţează o întreprindere de antreprenoriat, de exemplu, şi îi vin câteva controale pe săptămână, cetăţeanul nu este lăsat să-şi dezvolte acest business. Cum este în Statele Unite? Ai fondat o întreprindere, primii cinci ani nu te vizitează nimeni, te lasă să te pui pe picioare, să hrăneşti familia şi să nu umbli cu mâna întinsă la stat. Noi de aceasta avem nevoie. În caz contrar, noi vom avea ceea ce avem astăzi – un stat asistenţial care, de fapt, impune actualii politicieni să aibă un discurs asistenţial. La noi toate partidele sunt comunist-socialiste, noi nu avem partide liberare, noi avem partide comunist-socialiste care zic: „Domnule, venim la putere, îţi dăm atâta pensie, îţi dăm atâta salariu”. Dar nimeni nu explică de unde să vină această pensie şi acest salariu.”
Europa Liberă: Sau în multe cazuri îi fac pe anumiţi cetăţeni să paraziteze, oferindu-le aceste ajutoare din partea statului.
Ana Guțu: „Absolut sunt de acord. Eu personal sunt împotriva acestui model asistenţial, fiindcă acum peste tot în Europa se vorbeşte despre imposibilitatea de a păstra aceste modele asistenţiale. A colapsat Portugalia, a colapsat Spania.”
Europa Liberă: Dar statul este capabil să-i ofere cetăţeanului undiţa şi nu peştele?
Ana Guțu: „Trebuie să poată să-i ofere undiţa şi nu peştele. În acest sens totul începe în şcoală. Elevul trebuie să înveţe nu să fie doar eminent la matematică şi la limba română, dar să aibă şi cursuri care să-l înveţe pentru deprinderi antreprenoriale, să aibă cum să se descurce în viaţă. La universităţi exact acelaşi lucru, cum să-şi fondeze o mică întreprindere şi să nu ceară de lucru de la stat, ceea ce avem astăzi, dar să creeze el locuri de muncă. Deci, persoana care trece prin universitate îşi face o teză de licenţă, un masterat, trebuie să fie în stare să-şi creeze o proprie întreprindere şi să dea ea de lucru, această persoană. Acesta este idealul unei societăţi liberale clasice, bazate pe economia de piaţă, într-un capitalism frumos, nu sălbatic, care poate fi construit şi în Republica Moldova.”
Europa Liberă: Doamnă Guţu, de ce tot mai mulţi cetăţeni ai Republicii Moldova nu se încumetă să vorbească despre viitorul Republicii Moldova? Sau dacă şi vorbesc, îl văd mai degrabă în culori gri?
Ana Guțu: „Republica Moldova în cei 20 şi ceva de ani de independenţă aşa şi a rămas, o zonă gri. Chiar dacă ne-am străduit, eu personal m-am străduit, am crezut în parcursul european, am făcut nişte sacrificii.”
Europa Liberă: Şi nu mai credeţi?
Ana Guțu: „Sincer am crezut, am contribuit, am trecut de Vilnius, am obţinut liberalizarea regimului de vize şi cred că pentru această perioadă şi această etapă este cea mai corectă ancorare, fiindcă noi ne-am ancorat în Uniunea Europeană de o anumită manieră şi Uniunea Europeană veghează asupra noastră. Am avea nevoie poate şi de un mecanism de control şi verificare, un MCV, aşa cum a existat în România, ca să punem pe picioare justiţia. Deci, ceea ce am făcut este corect, dar după toate câte s-au întâmplat, istoria cu miliardul, incapacitatea şi impotenţa totală a justiţiei de a-şi spune cuvântul, atunci când trebuie să-l spună a decepţionat într-atâta cetăţenii încât în prim-plan iese o altă opţiune şi o altă cale de parcurs, care pare a fi una salutabilă, adică şi salvatoare. Este vorba de unificarea Republicii Moldova cu România.”
Europa Liberă: Factorul geopolitic e pus în joc aici, pe acest teritoriu?
Ana Guțu: „Desigur că este pus în joc. Nu facem un secret că cetăţeanul Republicii Moldova este completamente descoperit, el nu beneficiază de un model de securitate personală, de securitate economică, securitate socială, noi suntem descoperiţi în tot ceea ce ţine de pregătirea armatei noastre, de exemplu, de a face faţă unei eventuale lovituri din partea inamicului care vine din Est, şi nu trebuie să ne ascundem după degete, e vorba de Rusia, care duce un război de agresiune acum în estul Ucrainei. Unde este garanţia că mâine nu ne pomenim cu tancurile şi cu Kalaşnikovul rusesc la Chişinău? Cetăţeanul este descoperit, din păcate, şi acesta este inclusiv regretul meu, cetăţeanul îşi dă seama despre aceasta, războiul în Ucraina este alături, dar cetăţeanul Republicii Moldova, nefiind implicat în acest război, crede că este departe şi îi mai dă credibilitate lui Putin. Aceasta este schizofrenia mentalităţilor noastre sociale, este un fenomen extraordinar de interesant, care este demn de cercetători în domeniul psihologiei sociale de masă. Dar revenind la această problemă, la elitele noastre, cred că ar trebui să acţioneze nu aşa cum îşi doreşte şi crede că este bine cetăţeanul, dar aşa cum cred elitele, fiindcă ele sunt mai pregătite, ele sunt obligate să fie mai pregătite şi să prevadă cu un pas, doi, trei, cinci, zece înainte dezvoltarea strategică şi economică, socială, ce este bine pentru Republica Moldova. Dar dacă aceste elite manifestă o incapabilitate totală, atunci înseamnă că Republica Moldova, din păcate, nu este stat. Noi avem funcţionari publici care sunt completamente aserviţi politic şi care nu acţionează în conformitate cu interesul public, dar aşteaptă schimbarea politică, să vadă cine vine la putere şi cum va acţiona. Aşa gândesc judecătorii, aşa gândesc procurorii, aşa gândesc funcţionarii din instituţiile publice, unde sunt angajate rudele politicienilor. La ce etapă noi am ajuns? Este strigător la cer şi este frustrant pentru noi toţi, fiindcă, din păcate, nu vedem un progres şi o perspectivă de dezvoltare durabilă şi de securitate aici, în Republica Moldova.”
*
Moldovei nu i-ar lipsi înțelepții, dar nu-I caută nimeni. Are, în schimb, foarte mulți oportuniști care și-ar vinde și sufletul pentru un fotoliu de cinovnic. Este părerea analistului politic și profesorului universitar Mihai Cernencu.
Mihai Cernencu: „Înţelepciunea nu se cumpără. Chiar dacă ar fi de vânzare, nimeni n-ar cumpăra înţelepciunea.”
Europa Liberă: Să vorbim de înţelepciunea de la vârful puterii. Înţelepciunea nu ţine seama de mândrie, de orgoliu, de dogmatism, dar tocmai despre aceste lucruri vorbesc simplii cetăţeni, atunci când îi caracterizează pe cei care guvernează.
Mihai Cernencu: „Da, este adevărat. Poporul, şi sunt oameni înţelepţi, acei care nu urmăresc să vină la putere, cei care nu beneficiază de ceva de la cei de la putere sigur că spun şi ar vrea să vadă oameni vrednici, înţelepţi. În fond ce este acest fenomen? Este nu altceva decât moralitatea noastră. Pentru că morala, care a venit prin religie, este cea care ne face pe noi înţelepţi. Noi ştim că în societate nu trebuie să furi, ştim că trebuie să te împarţi cu celălalt, să plăteşti impozite, ştim că moralitatea nu ne permite să încălcăm nişte norme etice.”
Europa Liberă: Şi atunci de ce e mai degrabă prezent acest orgoliu, această mândrie în detrimentul înţelepciunii?
Mihai Cernencu: „Pentru că ea nu a fost cultivată, ea nu a fost o stea de boltă în ţara noastră şi în societatea noastră. Pentru că omul deştept, omul cult, omul pregătit niciodată nu a fost ascultat, pentru că a venit cultul banului, a venit altceva. Or, societatea consumeristă este cea care a devastat moralitatea noastră.”
Europa Liberă: Domnule profesor, în înţelepciune nu există moment oportun, există decizie oportună.
Mihai Cernencu: „Pentru că un om înţelept va cugeta foarte mult înainte de a adopta această decizie. Şi într-adevăr, înţelepciunea este ceea ce face omul după ce cântăreşte foarte mult.”
Europa Liberă: Cu înţelepciune ce lucruri se fac în Moldova?
Mihai Cernencu: „Cu înţelepciune la momentul actual muncesc profesorii care învaţă copii, educă la grădiniţă tânăra generaţie, fac activităţi de caritate şi muncă de voluntariat. Iată acestea sunt din înţelepciunea oamenilor, în rest politica nu se face din înţelepciune. Dacă am face politică înţeleaptă, noi astăzi n-am fi acolo ca să alegem între Est şi Vest, să vină nişte lepădături, resturi ale societăţii care sunt la lada de gunoi să ne înveţe pe noi ce să facem. El, care are 17 dosare în instanţă, vine să mă înveţe pe mine ce este bine sau ce este rău. Dacă ar fi făcut cei de la înălţimea puterii cu vrednicie, cu înţelepciune, nu ar fi fost cazul ca astăzi Procuratura să meargă la Parlament, la guvern, trebuia să meargă domnul Gurin încă în luna noiembrie, nu să aştepte să-i spună cineva.”
Europa Liberă: Domnule Cernencu, Republica Moldova se confruntă cu multe probleme. Atunci când întâmpină probleme cineva vine cu justificarea că trebuie să ia o decizie înţeleaptă.
Mihai Cernencu: „Am aşteptat în aceşti ani să se nască o minte luminată. Cu părere de rău, societatea noastră a dat naştere mai multor monştri. Noi nu avem astăzi acel om, acea personalitate care ar putea să ducă după sine. Ar trebui să treacă încă timp suficient.”
Europa Liberă: Vorbiţi despre identificarea unui lider naţional?
Mihai Cernencu: „Asta e. Pentru că problema o avem – integrarea europeană sau modernizarea ţării. Ar fi un deziderat care nu are conţinut politic, are partea economică, socială, a învăţământului. Am identificat problema. Astăzi mai avem nevoie şi de un lider înţelept, care nu ar sfârteca şi nu ar înota în mocirla şi printre monştrii de astăzi. Am avea nevoie de un Moise, care a reuşit să-i convingă, să-i scoată din robia egipteană, chiar dacă unora le era bine acolo. Moise i-a dus prin pustiu 40 de ani pe evrei, ei trebuiau să suporte această greutate şi au mers 40 de ani ca ulterior să vină în ţara făgăduinţelor.”
Europa Liberă: Deci, au trecut 23 de ani de la proclamarea independenţei, ar mai fi nevoie de 17 ani, ca să fie 40, ca moldovenii să iasă din rătăcire?
Mihai Cernencu: „Ca să se schimbe generaţii.”
Europa Liberă: Dacă ar exista un consiliu al înţelepţilor în Republica Moldova, lucrurile s-ar schimba? Cine ar putea să facă parte din acest sfat al înţelepţilor?
Mihai Cernencu: „Chinezii antici şi Confucius spuneau că societatea trebuie să fie condusă de oameni înţelepţi. De fapt şi în Grecia Antică filosofii, dar şi Platon, şi Socrate tot spuneau că societatea ar trebui să fie condusă de înţelepţi. Pentru că Moise când a făcut, a făcut acele legi de conduită pentru înţelepţi sau de la înţelepţi ca să se conducă societatea de ele.”
Europa Liberă: Cine ar putea să facă parte din acest consiliu al înţelepţilor în Republica Moldova?
Mihai Cernencu: „Eu cred că 10-15 oameni ar putea fi destoinici ca să ia nişte decizii.”
Europa Liberă: Se găsesc aceste 10 persoane?
Mihai Cernencu: „Eu cred că găsim. Spre exemplu, unul dintre ei probabil ar fi muzicianul Doga, pentru că a compune muzică este egal cu a face matematică superioară.”
Europa Liberă: Alte nume?
Mihai Cernencu: „Trebuie să mă gândesc. Sincer să vă spun, m-aţi luat prin surprindere. Cred că domnul Serebrian ar fi posibil, Veronica Bacalu, dar ar fi şi alţii, care lucrează în structurile internaţionale. Câte lucruri am face, dacă am fi înţelepţi. Dacă am fi fost înţelepţi, nu ne-am fi prins în capcana transnistreană, pentru că ne-a făcut probleme pentru viitor. Ţările Baltice au fost mult mai înţelepte decât noi şi au depăşit această criză. Noi nu ne-am gândit atunci cu înţelepciune şi am fost traşi în aceste mreje. Iată acum iarăşi ni s-a întins o cursă şi iarăşi trebuie mare înţelepciune din partea poporului, ni se trage o cursă cu federalizare, cu multe lucruri care nu sunt ale noastre, sunt străine de noi. Că le fac nişte rătăciţi, rătăciţi plătiţi de serviciile secrete ruseşti este altceva. Dar înţelepciunea ne spune că este greşit, nu ne dă nimic bun pentru generaţia de mâine şi de poimâine. Cine să se gândească la nepoţii şi strănepoţii noştri? Pentru că la Est avem doar război, avem sărăcie, avem corupţie. Am fost acum o lună în Ucraina de Apus, în regiunea Lvov şi Ivano-
Frankivsk, am rămas frapat de înţelepciunea ucrainenilor. În orăşelul Truskoveţ sunt trei biserici, două ale patriarhiei de la Moscova şi una ucraineană, la cele ale patriarhiei Moscovei niciun enoriaş pe parcursul a zece zile. Pe de altă parte, înţelepciunea lor i-a făcut să ridice un monument lui Stepan Bandera şi în toate satele din aceste două regiuni au pus câte un mormânt cu drapelul lor şi câte un buchet de flori sau o coroană de flori. Înţelepciunea în ce a constat? Războiul atât de tare i-a unificat pe ei, încât le-a transmis acea înţelepciune ale generaţiilor de altă dată. Şi m-am gândit ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că ucrainenii, până la urmă, alegând un preşedinte cu origini evreieşti, că este evreu botezat şi este creştin, au văzut în el o persoană care ar putea să-i conducă în aceste zile grele cu care se confruntă Ucraina. De fapt şi la români, alegându-l preşedinte pe Iohannis, de origine german, sas, şi fiind de religie reformată, nu s-au uitat că românii sunt ortodocşi. Iată aici s-au demonstrat nişte capacităţi de inteligenţă şi anume ceea ce vorbim noi, anume ele demonstrează încă o dată că la răscruci, la momente foarte grele în viaţa acestor popoare, înţelepciunea a prevalat.”
