Presa lui Plahotniuc şi o parte din cea a lui Filat o tot bat pe această idee, că, vezi Doamne, nu ştiu ce „maidane sângeroase” s-ar pregăti şi că lumea ar fi bine să se astâmpere şi să nu participe la proteste.
Istoria Maidanului ucrainean
Pentru cei care încearcă să inoculeze astfel de idei, hai totuşi să facem o mică incursiune în trecut şi să ne amintim care a fost istoria cu Euromaidanul ucrainean. În luna noiembrie a anului 2013, câteva mii de ucraineni, care nu aveau absolut nicio legătură cu partidele politice, au început să iasă în centrul Kievului pentru a protesta împotriva administraţiei Ianukovici, care decisese să nu mai semneze Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană.
Timp de două luni, de la câteva mii, Maidanul din Kiev s-a transformat într-o casă pentru sute de mii de cetăţeni, care au manifestat sincer, calm şi nobil.
Lucrurile au început să se precipite, iar ulterior să degenereze în violenţă, doar după ce Ianukovici şi acoliţii săi au început să se simtă deranjaţi de oamenii paşnici din centrul capitalei, tratându-i cu „băi” la temperaturi de minus 5 grade, apoi cu bastoane şi gaze lacrimogene.
Euromaidanul paşnic s-a transformat într-un Maidan sângeros doar după 2 luni de proteste calme, ignorate iniţial de Ianukovici, iar ulterior tratate cu violenţă.
Maidanele sângeroase le pot face doar Filat şi Plahotniuc
Ceea ce nu înţeleg sau nu vor să înţeleagă slugile umile din presa lui Filat şi Plahotniuc, e că într-o ţară în care cei de la conducere aud doleanţele cetăţenilor şi-şi respectă promisiunile făcute în campaniile electorale nu pot exista Maidane, cu atât mai puţin sângeroase.
Da, ce se întâmpla în ultima perioadă la Chişinău poate fi, pe undeva, comparat cu Maidanul ucrainean. Acel Maidan paşnic, plin de sentimente nobile, organizat de către ucrainenii care nu mai puteau tolera bătaia de joc la care erau supuşi de către regimul criminal al lui Ianukovici.
Dar dacă doleanţele cetăţenilor erau ascultate, dacă Acordul de Asociere cu UE era semnat, iar Ianukovici şi toată clica sa coruptă îşi dădeau demisia, atunci cu siguranţă lumea îşi căuta de treabă şi mergea acasă.
Nu se mai ajungea la acele tragedii din februarie 2014 şi nici la situaţia de acum din ţara vecină.
Acum, încercând prin presa lor să sperie oamenii ca să nu mai iasă la proteste, Plahotniuc şi Filat folosesc şi teza „Maidan”. Doar că indivizii ăştia doi nu înţeleg că în felul ăsta se deconspiră. Pentru că ei sunt conducătorii de facto ai Moldovei şi dacă, Doamne fereşte!, la un moment dat s-ar ajunge la repetarea scenariului ucrainean sau a celui de la 7 aprilie 2009, ei doi vor fi principalii organizatori.
La fel ca protestatarii ucraineni, manifestanţii din Republica Moldova îşi vor banii înapoi, vor să scape de criminalii de la guvernare, de corupţia din instituţii şi ca acest stat să ajungă într-un sfârşit acolo unde-i este locul, adică în Uniunea Europeană.
Plahotniuc şi Filat, în loc să încerce să intimideze spiritul protestatar prin tot felul de manipulări, ar fi bine mai întâi să asculte ce-şi doresc oamenii. Din păcate, între ei şi Ianukovici nu există diferenţe. Aşa că sunt şanse mici ca aceşti criminali să procedeze diferit faţă de omologul lor ucrainean.
Însă în Moldova mai există instituţii, precum poliţia, armata, SIS-ul, pe lângă ale căror conduceri captive şi la cheremul celor doi, sunt totuşi formate din zeci de mii de oameni.
Acei oameni, în special din poliţie, pe mulţi dintre ei pe care i-am văzut la protestul de 3 mai, fiind într-o simţire cu protestatarii, trebuie să facă tot posibilul să nu permită repetarea unor astfel de atrocităţi, la care ar putea recurge în ultimă instanţă cei care conduc astăzi Moldova.
Poporul va protesta în continuare. O va face demn, paşnic şi cu dragoste de ţară. Problema nu e la cei 50 de mii de oameni care au ieşit în stradă pe 3 mai, e în cu totul altă parte, iar acest lucru trebuie să-l înţeleagă toată lumea.
Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.
Jurnal.md
