Gradul mare de îndatorare existent pe toate piețele reprezintă o frână în calea reluării creșterii economice, susțin trei șefi ai unor bănci centrale.
Supraîndatorarea guvernelor, companiilor și chiar a persoanelor fizice reprezintă un fenomen întâlnit atât în perioada anterioară crizei financiare, cât și după aceasta, susțin cei trei bancheri, citați de CNBC. Indiferent de perioada contractării împrumuturilor, debitorii s-au trezit în postura de a cere reducerea datoriilor, fapt ce șubrezește performanța economică la nivel global.
Banii învârt lumea
„O parte din problemă ține și de prioada în care au fost contractate împrumuturile, așa cum sunt cele din perioada pre-criză, care au afectat țară după țară, iar în economiile emergente vedem acum un efect de levier post-criză care necesită o reducere rapidă a debitelor, din cauza gradului ridicat de îndatorare”, a explicat guvernatorul Băncii Rezervelor Indiei, Raghuram Rajan.
În opinia acestuia, consumul de pe piețele globale a fost diminuat de un prim val al creșterii nivelului de îndatorare și apoi al reducerii acestuia prin vânzarea activelor deținute. Ceilalți doi oficiali au indicat tot supraîndatorarea ca fiind principla cauză a creșterii economice anemice la nivel global.
Zeti Aziz, guvernatorul Băncii centrale a Malaeziei, care tocmai s-a pensionat din acest post, a semnalat că nu doar datoria publică reduce nivelul cheltuielilor fiscale, ci și cea din mediul privat.
O estimare a S&P Global Ratings, făcută în luna iulie, arată că, până în 2020, companiile de pe tot globul ar putea ajunge la un grad de îndatorare de 75.000 miliarde de dolari, față 51.000 de miliarde, cât înregistrează în prezent.
Datori vânduți
2.000 de companii din sectorul non-financiar din Statele Unite au ajuns la performanța de a se împrumuta cu 6.600 miliarde de dolari, mult peste rezervele de lichidități de 1.800 miliarde de dolari aflate în conturi, fapt care împinge raportul lichidități/debite la cel mai scăzut nivel din ultimul deceniu, readucând în fața analiștilor peisajul de dinaintea crizei.
În SUA, de altfel, datoriile sunt o problemă care afectează persoanele fizice, băncile care dețin ipoteci din perioada boom-ului imobiliar, mediul de business, lovit de dezechilibrul din sistemul bancar și autoritățile federale și locale, nevoite să intervină pentru a evita o prăbușire totală a pieței financiare, după cum amintește William Dudley, președintele Rezervei Federale a statului New York.
„Viziunea a fost că SUA avea nevoie de o consolidare fiscală, iar acest lucru s-a refectat printr-o restrângere a activității economice, mai mult decât o susținere a creșterii economice”, explică Dudley.
În același timp, președintele Rezervei Federale new-yorkeze crede că redresarea economică a mers mul mai bine în Statele Unite decât pe piețele din UE și Japonia, grație rezolvării rapide a debitelor restanțe prin executarea silită a bunurilor, în cazul populației a caselor ipotecate.
Politici sociale
Viziunea americană de a execută restanțierii supraîndatorați nu este neapărat singura cale de a trata acest flagel, susține Aziz Zeti, care amintește că Malaezia a aplicat o politică financiară ce s-a adresat atât corporațiilor, cât și IMM-urilor sau persoanelor fizice, în scopul de a reduce riscul de creștere al inegalității sociale în țară.
„Creșterea inegalității este un alt obstacol în calea consumului, deoarece persoanele cu predilecție în a menține consumul la un nivel ridicat au cel mai redus potențial de a face acest lucru”, a explicat prima femeia care a condus vreodată Banca Centrală a Malaeziei.
Adevărata problemă
Indianul Rajan este totuși de părere că o problemă ar reprezenta-o și politica de relaxare monetară aplicată pe un termen prea lung în anumite piețe, cum ar fi Japonia.
De altfel, șeful Băncii Rezervelor Indiei se întreabă în mod serios dacă revenirea la un nivel de creștere similar celui de dinaintea crizei financiare din 2008 ar fi cu adevărat un lucru pozitiv.
„Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem este dacă este posibil să revenim la nivelul pre-criză și dacă trebuie să ne îndreptăm într-acolo. Unul dintre răspunsuri ar fi că nu este posibil, nu este un model sustenabil și că ar trebui să ne arătăm mai satisfăcuți cu acest nivel redus al creșterii economice până realizăm reformele care ar trebui să crească nivelul performanței economice”, explică Raghuram Rajan.