Capitala Republicii Moldova a intrat sub asediul forţelor pro-ruse, cu banii trimişi fără menajamente de Moscova finanţându-se ilegal campania principalului lor candidat, Zinaida Greceanîi. Trecerea acesteia din tabăra comuniştilor în cea a socialiştilor nu vine decât să confirme legătura subterană a celor două partide, realizată cu aţă fină adusă direct de la Kremlin.

Chişinăul reprezintă ultima redută de romanitate la nivel de administraţie, fiind condus în acest moment de către Dorin Chirtoacă. Membru al Partidului Liberal, susţinător declarat al unirii cu România, acesta are în dezavantaj guvernarea locală a ultimilor ani, cu uzură specifică, dar mai ales distrugerea imaginii de ansamblu a forţelor pro-europene prin acceptarea unei alianţe tacite cu Partidul Comunist din Republică Moldova şi excluderea PL de la guvernare.

Bătălia va fi una extrem de grea, deoarece forţele declarat pro-europene nu vor merge în alegeri cu un singur candidat, în timp ce forţele pro-ruse au conturat şi au dictat în clar cine să fie alesul.

Chişinăul, ţinta Moscovei

Controlul administrativ asupra Chişinăului este extrem de important pentru Rusia, deoarece capătă astfel puterea asupra principalelor oraşe din Republica Moldova, deci vorbim în consecinţă de un control total, pe toate palierele, asupra celui de al doilea stat românesc.

Nu a fost nevoie de tancuri, nu a fost nevoie de soldaţi, banii sunt cei care au rezolvat totul şi armata de televiziuni care modifică realitatea şi dezinformează în mod grosolan şi la comandă.

România, în schimb, asistă pasiva, deşi mai sunt doar câteva zile până intrăm în campania electorală. Ar fi trebuit în această perioadă o acţiune susţinută pentru candidatul român la Primăria Capitalei. Or, de la nivelul Preşedinţiei şi Guvernului este o linişte totală.

Schimbarea de la Cotroceni nu pare de bun augur, ba mai mult, tăcerea lasă loc de interpretări.

De ce nu face nimic România?

România a câştigat alegerile generale din Republica Moldova, însă actualul preşedinte al României a stat în limitele constituţionale, atât de comode, şi nu a intervenit în procesul de negociere. Nu acelaşi lucru l-a făcut Rusia, care a indicat în clar ceea ce este de făcut.

E o bătălie asimetrică în care Europa şi România rămân blocate în nişte valori improprii timpurilor conflictuale în care trăim şi în care Rusia face păşi rapizi şi pe toate planurile pentru a dobândi controlul pe graniţele estice ale României.

Pentru a putea avea un termen de comparaţie: fostul preşedinte Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta au pus repede mână pe telefon atunci când, acum vreo doi ani, alianţa era pe cale să se destrame prin ieşirea PL de la guvernare. Cu ajutorul şi presiunea exercitată de cei doi s-a restabilit un echilibru în interesul european al Republicii Moldova.

Intervenţia lui Klaus Johannis în procesul de negociere la nivel înalt ar fi determinat cu siguranţă introducerea PL la guvernare, dar apropierea dintre acest partid şi Traian Băsescu probabil nu a convenit politic celui ce ar fi trebuit să fie preşedintele tuturor românilor.

Greşelile continuă şi în acest moment. Preşedintele ar fi trebuit să iasă public cu un discurs clar de susţinere a candidatului român la Primăria Chişinăului şi să prezinte riscurile ce apar dacă se pierde controlul asupra singurului oraş care contează în al doilea stat românesc.

Degeaba investim bani în Republica Moldova, dacă nu înţelegem că acolo e o bătălie geopolitică ce ţine de siguranţa noastră naţională, fie că vorbim de perspectiva reunirii celor două state, fie de necesitatea ca Rusia să nu se afle la graniţa estică a României.

Bătălia va fi una foarte strânsă, deoarece Rusia dispune de o armată de televiziuni în Republica Moldova şi care intoxică opinia publică. Pe de cealaltă parte, România stă deoparte, că de, aşa spune dreptul internaţional, iar forţele aparent europene sunt dezbinate de interese personale ale liderilor.

Scandalurile de corupţie din interiorul alianţei de guvernare, declarat europeană, în realitate sub controlul Moscovei prin susţinerea comuniştilor, delapidarea sistemului bancar cu peste 1 miliard de euro, adică peste 15% din PIB-ul Republicii Moldova, sunt lucruri peste care cu greu electoratul va putea trece.

Acest lucru nu se poate face decât pe principiul răului cel mai mic, or asta înseamnă conştientizarea pericolului ca Rusia să obţină un control total asupra Republicii Moldova, în cazul de faţă Primăria Chişinăului din multe puncte de vedere este mai importantă chiar decât guvernarea Republicii Moldova.

România ar fi trebuit să investească constant în imaginea edilului, să îl ajute cu finanţări nerambursabile pe proiecte care să îi ofere susţinere civică, ori mi se pare că de la Bucureşti nimic nu mai pare important. Rusia nu se va da în laţuri pentru a câştiga alegerile din Republica Moldova, iar de luna viitoare va începe un adevărat pelerinaj de oficialităţi ruse prin Chişinău, aşa cum s-a întâmplat şi cu ocazia alegerilor din Găgăuzia.

Foto: Wikipedia

Practic după cum se poate vedea mai sus, în afară de Capitală, toate oraşele cu peste 50.000 de locuitori se află fie sub controlul total militar al Rusiei, fie sub cel politic.

Dacă vom asista la pierderea controlului asupra Chişinăului, atunci cineva ar trebui grav tras la răspundere.

Sursa: ziare.com