Da, aş fi de acord cu o astfel de teză, doar că aceasta nu prea e valabilă pentru Republica Moldova, şi nu în situaţia pe care o voi descrie mai jos.
Moldova se va alege de săptămâna viitoare cu un premier pe care-l cheamă Chiril Gaburici. Acest Gaburici va fi numit în fruntea unui Guvern care ar trebui să implementeze un Acord de Asociere şi să ne apropie de Uniunea Europeană.
O Uniune Europeană pe care indivizii cu voturile cărora ar urma ca acest Gaburici să fie înscăunat au sfidat-o de mai multe ori în ultimele două luni.
În primul rând, au sfidat-o atunci când în culise, pe la spate, au ticluit acest plan de a fenta Uniunea Europeană, cooptând comuniştii la guvernare în detrimentul liberalilor.
În al doilea rând, au sfidat-o când au ignorat propunerea reprezentanţilor familiilor europene, de a aduce o misiune de supremaţie a legii şi de a numi un procuror european.
În al treilea rând, i-aş zice sfidarea supremă, atunci când au ignorat-o pe Angela Merkel, care l-a trimis aici pe consilierul său pe probleme externe şi de securitate, tocmai pentru a insista pe formarea unei alianţe cu liberalii, care ar fi dus la instaurarea unei misiuni europene în justiţie.
Ei bine, după ce sfidezi în halul ăsta Uniunea Europeană, mai pui şi cireaşa de pe tort, aducând în fruntea Guvernului un individ pe placul lui Voronin, Plahotniuc şi Filat, care şi-a făcut studiile la Universitatea Slavonă.
Şi-a făcut aceste studii la începutul anilor ’90, de renaştere naţională, într-o perioadă în care existau zeci de variante unde puteai să studiezi economie în Moldova. Mai exista şi România, acolo unde puteai să ajungi mult mai simplu decât astăzi.
A studiat la cea mai antinaţională posibil universitate din Moldova, care a creat în ultimii 25 de ani toţi indivizii ce-ţi scuipă în suflet refuzând să vorbească în limba acestui stat, urând tot ce este european şi idolatrizându-l pe Putin.
Şi să nu-mi ziceţi că acest lucru nu contează, că s-a întâmplat acum 20 de ani, că oamenii se mai schimbă. Permiteţi-mi să am mari rezerve, în special în cazul lui Gaburici, înscăunat în fruntea Moldcell în 2008, într-o perioadă când companiei nu-i era prea bine în comunismul din Moldova.
Imediat după instaurarea lui Gaburici în funcţie, Moldcellul s-a ales brusc cu nu ştiu câte zeci de premii de stat, iar lucrurile au început să meargă ca pe roate la această companie care într-adevăr, are acţionariat majoritar străin.
Acelaşi Gaburici, care în 2012 a mers în Azerbaidjan, acolo unde, după cum scrie presa, a făcut matrapazlâcuri tocmai cu ginerii şi cuscrii lui lui Voronin. Aici puteţi găsi o investigaţie profesionistă şi interesantă despre acest lucru.
Dar, până la urmă, să trecem peste toate. Peste Universitatea Slavonă, peste Moldcell, Azercell şi peste ce scrie presa.
Eu cred că e de ajuns faptul că acest Gaburici e pe placul lui Filat, Voronin şi Plahotniuc. Acest Gaburici e reprezentarea celora ce în ultimii 15 ani au făcut din Republica Moldova cea mai săracă ţară din Europa, cu cea mai coruptă justiţie din lume. E modelul omului de business, care „a reuşit” în Moldova ultimilor 15 ani.
Integrarea europeană, spre Moscova şi Beijing, a început!
Jurnal.md
