Islandezul Ragnar Sigurdsson este un tip mai degrabă excentric în afara terenului de fotbal, ceea ce nu-l împiedică să fie şi unul dintre cei mai solizi fundaşi de la EURO 2016, unde naţionala lui s-a calificat suprinzător în sferturi de finală, eliminând luni Anglia (2-1), scrie AFP.
„Cel mai dur material de pe pământ: Ragnar Sigurdsson!’, spune actorul islandez Bjorn Bragi Arnarson, prietenul său din copilărie, care nu este singurul impresionat de evoluţia fundaşului central de 30 de ani în faţa Angliei.
Un gol, o reluare acrobatică demnă de cei mai buni atacanţi, prinsă de portarul Joe Hart, şi mai ales o prezenţă în careul său la nivelul celor mai faimoşi fundaşi centrali de la acest EURO. Nu este sigur însă că eventuale omagii ale germanului Jerome Boateng sau ale italianului Giorgio Chiellini îl vor impresiona pe fotbalistul echipei ruse FC Krasnodar, unde joacă din 2013, după ce a evoluat la IFK Goteborg (Suedia) şi FC Copenhaga (Danemarca).
„Ragnar Sigurdsson este celebru în Islanda fiindcă nu prea se uită la fotbal. Uneori nu cunoaşte numele mari ale fotbalului, iar aici tuturor le place acest aspect al personalităţii sale”, a explicat pentru AFP cineva care urmăreşte naţionala Islandei.
În 2013, înaintea barajului cu Croaţia pentru calificarea la Cupa Mondială, Ragnar a mărturist că nu-l cunoşate pe… Mario Mandzukic. „Nu glumesc, nu l-am văzut niciodată pe tipul ăsta. Joacă la Bayern, nu? Nu prea mă uit la campionatul Germaniei”, a mărturisit fundaşul.
Ne e vorba de nicio fanfaronadă, doar de o personalitate aparte. Ragnar preferă să se uite la handbal, la sporturi extreme sau la serialul „Seinfeld”.
„Nu-i pasă de celebritate şi de strălucirea fotbalului profesionist, va avea acelaşi respect pentru Wayne Rooney şi pentru cine spală tricourile naţionalei. E foarte onest. Ziariştii islandezi îl adoră fiindcă le spune lucrurilor pe nume”, a afirmat Bjorn Bragi Arnarson.
„E relaxat în afara terenului, dar îşi ia foarte în serios munca de fotbalist”, a adăugat actorul.
Calităţile sale de fundaş şi concentrarea l-au convins pe co-selecţionerul Lars Lagerback să facă din el o piesă de bază a naţionalei, unde înainte nu era mereu titular.
Punctul lui forte este că nu se teme de nimic. „Avem un fel de mândrie islandeză care face să nu ne înclinăm în faţa nimănui”, a declarat Sigurdsson după ce a eliminat Austria. El a adăugat: „Sigur, când te uiţi la televizor la un jucător ca Iniesta, eşti bucuros să-i vezi talentul, însă dacă joc împotriva lui, nu mă sinchisesc de asta”.
Despre Franţa, adversara din sferturi, el a spus că se aşteaptă „să întâlnească o echipă foarte bună, un pic asemănătoare Angliei, poate. Franţa încă n-a jucat cel mai bun fotbal al său, cum de altfel nici Anglia n-a făcut-o”.
În cartea intitulată „Afram Island”, prietenul său Bjorn Bragi povesteşte o anecdotă: în timpul unui meci decisiv din preliminarii, cu Olanda, la Amsterdam, fundaşul a avut în minte un cântec pentru copii popular în Islanda în anii 90.
În carte, jucătorul explică: „Am început să cânt la hotel şi le intra tuturor în cap. Ajungem la meci şi atunci nu-mi amintesc decât că am început să cânt în mintea mea: ‘Rap, Skolarapp!’. Era să-mi pierd minţile!”.
Când juca la FC Copenhaga, el a întâlnit-o pe Steaua în grupele Europa League, în toamna lui 2012, şi a contribuit involuntar la victoria echipei bucureştene (1-0). În minutul 83 al jocului de la Bucureşti, Sigurdsson a respins în stelistul Nikolic, de unde mingea a intrat în plasă după ce l-a atins şi pe un alt jucător al echipei daneze.
După meci, el a declarat pentru presa daneză că Arena Naţională este cel mai frumos stadion pe care a jucat şi a remarcat aportul publicului.