Astăzi, la Chișinău au avut loc mai multe manifestări dedicate poetului Mihai Eminescu, de la a cărui moarte se împlinesc 127 de ani. La bustul poetului a fost organizat un omagiu dedicat operei eminesciene, au avut loc conferințe cu invitați din România, dar și concerte.
A vorbi despre Eminescu doar la aniversări și doar în stare de exaltare induce riscul de a minimaliza sau chiar de a-l „ucide” iar și iar. Astfel aș rezuma îndemnurile pe care le-am auzit astăzi pe Aleea Clasicilor, dar și la colocviumul organizat la Chișinău de Centrului Academic Internaţional Eminescu. Poetul român Daniel Corbu a insistat asupra tendinței, periculoase la părerea sa, de a-l păstra în istorie pe Eminescu doar ca pe un „geniu național”, fără a se face însă eforturi de a descifra și explica genialitatea și utilitatea acesteia generațiilor.
„Trebuie să spunem de la început că un spirit precum Mihai Eminescu nu putea să rămână în cultura română doar prin simple afirmații encomiastice de genul spirit utilitar, sau cel mai mare poet, sau geniu național. De fiecare dată trebuie făcută o coborâre în epocă, în timpul său, pentru a urmări structurile culturale existente la apariția sa, realizate de înaintașii venerați în epigonii, trebuie urmărită anvergura operei eminesciene și influența ei pe o distanță de peste o sută de ani. Prin urmare, Eminescu trebuie discutat prin Eminescu înainte de Eminescu, și Eminescu de după Eminescu.”
Opera lui Eminescu, chiar și la 127 de ani de la moartea sa, are forța să modeleze un popor, este de parere directorul Institutului Cultural Român de la Chişinău, Valeriu Matei. Pentru asta este nevoie însă ca poporul să-și cunoască poetul, redus de cele mai multe ori, prin discursurile aniversare, la sintagma de „marele poet”, așa cum amintea și Daniel Corbu mai devreme.
Valeriu Matei: „Din păcate, el [Mihai Eminescu] nu este atât de cunoscut în lume, precum o merită. Eminescu nu este atât de bine cunoscut de noi românii, precum o merită. Eminescu, dacă-l citești cu atenție, este cel mai mare poet lirico filosofic al lumii, nu doar al literaturii române. Domnule, dacă noi l-am fi însușit pe Eminescu așa cum l-au însușit georgienii pe Shota Rustaveli, el ne-ar fi modelat și am fi fost alții, alții ca mentalitate, alții ca fel de a vedea lumea, alții ca moralitate, alții ca integritate morală și spirituală. Așa că pe Eminescu trebuie încă să-l însușim noi înșine, noi românii.”
Astăzi, urmând tradiția protocolara de la Chișinău, președintele țării, dar și formațiuni politice, sau asociații neguvernamentale, au ajuns la bustul lui Mihai Eminescu din Grădina Publică Ștefan cel Mare, unde au depus flori. Bineînțeles, că nici în acest an, ocazia de a apărea pe micile ecrane nu a fost ratată de unii politicieni. De fapt, politicienii dintotdeauna au știut de „dividendele” pe care le poate aduce un Eminescu, sugerează poetul român Daniel Corbu.
„Eminescu a ordonat timp de aproape 150 de ani și încă mai ordonează nu numai literatura dar și cultura română. Pe acest mit s-au sprijinit atâția intelectuali români ca să nu mai vorbim de luarea sa în folosință de către politicieni, care au știut să-l exploateze, de el s-au folosit și bulbucații ochi de broască, și comuniștii, care timp de vreo 50 de ani și-au făcut sloganuri și aici și dincolo de Prut.”
Operele lui Eminescu au fost astăzi nu doar recitate, dar și cântate. Concerte simfonice au fost organizate atât la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei cât și în Sala cu Orgă unde versurile eminesciene au probat, o dată în plus, că Mihai Eminescu trăiește prin neuitare.
