Sturza şi Rompetrol Group

Ion Sturza, ex-premier şi politician moldovean s-a retras în 2002 din politică, devenind partenerul de afaceri al miliardarului român Dinu Patriciu, decedat în 2014, la acea vreme director general al Rompetrol Group, o societate petrolieră multinaţională cu majoritatea activelor în România, Franţa, dar şi Ucraina, Georgia, Republica Moldova.

Sturza a făcut o carieră de invidiat la Rompetrol, unde a activat din 2002 până în 2009. În 2005, Grupul Rompetrol anunţă deschiderea reprezentanţei sale la Moscova, în subordinea lui Ion Sturza, care deţinea funcţia de vicepreşedinte de Dezvoltare Rompetrol pentru Rusia şi Comunitatea Statelor Independente.

Director al reprezentanţei Rompetrol din Moscova a fost numit Constantin Lutsenko, care lucrase anterior la o serie de companii importante din Rusia, printre care Gazprom şi Novochimtrans, dar şi alte companii din domeniul petrolier şi petrochimic din Statele Unite ale Americii şi Germania.

Afaceri moldo-româno-ruse din offshore

Sturza şi Lutsenko nu erau doar subalternii lui Patriciu la Rompetrol. La doar câteva luni de la fondarea biroului Rompetrol la Moscova, în august 2005, cei trei devin parteneri de afaceri în offshore-ul Markside Holdings Limited, companie înregistrată în Insulele Virgine Britanice, paradis fiscal care nu oferă acces la informaţiile din registrul companiilor.

După şapte ani de activitate, compania este lichidată. Decizia a fost luată la adunarea acţionarilor din 2012, secretar al adunării fiind ales Ion Sturza, care a şi semnat decizia de lichidare.

Precizăm că Sturza este cel care a participat în 2007 la negocierea şi vânzarea a 75% din capitalul Rompetrol Group către firma de stat kazahă KazMunaiGaz (KMG), iar în 2009, a celuilalt pachet de acţiuni de 25%. În urma acestei tranzacţii kazahii au obţinut acces la două rafinării din România: Petromidia de la Marea Neagră şi Vega din Ploieşti, dar şi a terminalului maritim Midia, din Năvodari.

Tranzacţia l-a propulsat pe Patriciu în liga miliardarilor, devenind cel mai bogat român. Patriciu a decedat de cancer în 2014, la vârsta de 64 de ani.

În 2009, când Rompetrol-ul este preluat în totalitate de kazahi, Sturza pleacă din funcţia de vicepreşedinte şi membru al Consiliului de administrare al Rompetrol Group şi devine preşedinte al fondului investiţional Fribourg Capital, o companie din Luxemburg, prin intermediul căruia a lansat mai multe afaceri în România şi Republica Moldova.

Chandler Group Holdings

Potrivit documentelor obţinute de RISE Moldova, Sturza a mai fost asociat cu Lutsenko în altă companie înregistrată în Insulele Virgine Britanice, Chandler Group Holdings. Printre fondatorii offshore-ului figura şi Gunnar Nordsletten, fiului fostului ambasador al Norvegiei în Federaţia Rusă în perioada anilor 2000-2008.

După şapte luni de la fondare, Sturza se retrage din rândul acţionarilor cedând partea sa de firmă lui Lutsenko, care deţinea şi cel mai mare pachet de acţiuni. În 2014, au loc schimbări în rândul acţionarilor, iar pachetele de acţiuni sunt trecute pe trei firme offshore, una înregistrată în Panama şi celelalte două în Insulele Virgine Britanice.

Lutsenko, Uzbekov şi Shchukin

Cele trei companii offshore mai figurează printre acţionarii unei alte companie de tip offshore înregistrată în Luxemburg, Einer Energy Holding, care apare într-un litigiu din Canada în 2014.

Printre persoanele vizate în litigiu este şi Constantin Lutsenko, partenerul de afaceri al lui Ion Sturza, care este nevoit să-şi vândă proprietăţile, înclusiv şi apartamentul din cel mai scump cartier din New York, Manhattan, cu o valoare de aproape 2 milioane de dolari, pentru a evita sechestrul aplicat de instanţă la solicitarea offshore-ului din Insulele Cayman, East Guardian.

La baza sechestrului a stat o pretinsă datorie de peste 20 milioane de dolari a unui grup de companii offshore, din care face parte şi Einer Energy Holding, controlate de Lutsenko şi partenerul său de afaceri, canadianul Arie Mazur.

Pentru a nega existenţa unei datorii ale Einer Energy Holding pretinse de offshore-ul din Insulele Cayman, Mazur descrie în detalii relaţiile lui şi ale lui Lutsenco cu ruşii Faud Uzbekov şi oligarhul Alexander Shchukin, de la care ar fi venit, de fapt, banii.

În argumentarea sa către instanţă, Mazur susţine că Lutsenko este bun prieten cu Uzbekov, care în 2002 a fost consilier pe export la Gazprom şi vicedirector al companiei GazRosGaz, o companie fondată de Gazprom şi KazMunaiGaz. Totodată, în 2007-2008 Uzbekov a fost angajat de kazahi pentru a le oferi consultanţă în perioada în care au preluat pachetul majoritar al Rompetrol.

Totodată, Uzbekov este una dintre persoanele de încredere ale oligarhului rus Alexander Shchukin, după ce în 2009 fiul său, Ildar, s-a căsătorit cu fiica lui Shchukin, Elena, şi s-a ocupat de investiţiile din occident ale socrului său milionar.

Astfel, la începutul anului 2010, Lutsenko şi Ildar Uzbekov au căutat mai multe oportunităţi de afaceri în domeniul petrolier in Europa. Primul pas a fost să fondeze la Luxemburg compania Einer Energy Holding, care urma să furnizeze produse petroliere către Rompetrol şi prin intermediul căreia oligarhul rus Alexander Shchukin a investit peste 20 de milioane de dolari în afacerea cu petrol în Europa.

Contactat de RISE Moldova, Ion Sturza neagă că ar fi beneficiat într-un fel sau altul de pe urma celor două companii offshore, înregistrate în Insulele Britanice Virgine: Markside Holdings Limited şi Chandler Group Holdings.

Ion Sturza: Nu am fost niciodată beneficiar al vreunei companii de acest gen. Posibil că Rompetrol a folosit într-o formulă sau alta companiile respective, dar nu am nicio referinţă despre acestea. În cadrul grupului Rompetrol existau foarte multe companii unde noi, ca manageri, eram beneficiari, dar nu mai ţin minte nimic despre aceste companii. Dar nu erau companii fondate pentru a face evaziuni sau acoperiri financiare sau de alt gen.

Ulterior, după ce a contactat avocaţii care s-au ocupat la acea vreme de înregistrarea acestor companii, Sturza a revenit cu precizarea: „Companiile au fost create pentru operaţiuni maritime şi care, din păcate, nu au fost niciodată utilizate, pentru că afacerea a eşuat”.

Postarea lui Ion Sturza înainte de publicarea acestui text.