În Sudanul de Sud există un singur centru de detenţie pentru tineri. Centrul Wau, în nord-vestul Sudanului de Sud, este supraaglomerat cu 45 de băieţi cu vârste între 10 şi 18 ani.
Câţiva sunt închişi pentru viol. Dar majoritatea sunt infractori care au comis fapte ce se pedepsesc cu şase luni de închisoare sau mai puţin. Aproape toţi au stat aici mai mult de o dată.
„Majoritatea copiilor sunt aici pentru că au comis crima de a fura mâncare. Mulţi sunt copii din alte provincii. Majoritatea nu au familii”, spune asistentul social Altaf Hawa Bol, într-un reportaj The Guardian.
Femeia arată înspre băieţii care se joacă cu o minge de fotbal în curtea noroioasă a centrului. Un grup de băieţi mai vârstnici stă într-un colţ, vorbind, cu privirea spre un gardian înarmat cu un băţ. Pe fundal se aude ţipând un copil.
Altaf continuă: „Poate că au mers la restaurant şi au comandat mâncare care costă una sau două lire sudaneze, dar nu aveau bani şi au încercat să fugă. Au fost prinşi de proprietar, care i-a dat pe mana poliţiei. Sau poate au furat un tricou din piaţă. Acestea sunt poveştile obişnuite ale celor care ajung la noi”.
Adim are 17 ani şi este la a doua şedere aici. La prima avea 14 ani, comisese un viol şi a fost condamnat la doi ani. Spune că mama sa locuieşte în apropiere însă nu ştie unde sau cum să o caute. După ce a fost eliberat a trăit pe străzi. Închisoarea are un singur angajat care se ocupă cu reunirea cu familia, care a reuşit să găsească şi să reunească un singur deţinut cu familia sa.
Adim a fost nevoit să fure mâncare ca să supravieţuiască afară şi acum s-a trezit din nou în închisoare, dar nu îi pasa: „Aici e un loc bun. Nu e ca o închisoare adevărată unde este foarte dificil să trăieşti. Este bine aici. îmi place. Mă simt în siguranţă”.
Adim stă în acelaşi dormitor cu băieţii mai vârstnici, în vreme ce băieţii de 10-14 ani stau în altul. Altaf explică: „Avem numai aceste două încăperi, aşa că trebuie să îi tratăm la fel. Nu facem diferenţă între crimă, viol – aceştia sunt copii şi vorbim cu ei la fel. Cel mai tânăr deţinut al nostru are 10 ani şi se află aici pentru crimă. A ucis un copil mai mic într-o încăierare. Prima dată când a venit aici alerga fără griji, pentru că nu ştie ce a greşit”.
Centrul de detenţie pentru tineri este în stare ceva mai bună decât închisorile pentru adulţi din Sudanul de Sud, dar tot are condiţii extreme. O miasmă de canal învăluie centrul, mâncarea oferită deţinuţilor înseamnă două boluri de orez pe zi, suplimentate cu lapte şi terci de ovăz din partea Crucii Roşii.
Există o şcoală de cărămidă construită în apropiere, cu cărţi donate de Unicef, dar este deocamdată folosită pentru copiii angajaţilor închisorii. Prizonierii nu primesc educaţie şi guvernatorul spune că aşteaptă o măsură oficială pentru a deschide şcoala, iar Guvernul trebuie să pună la dispoziţia lor profesori cărora le plăteşte salariul.
Singurele activităţi sunt antrenamentele de fotbal şi vizitele la grădina de zarzavaturi a unei închisori învecinate, unde deţinuţii învaţă să cultive legumele.
