Politicile Occidentului faţă de Siria şi Rusia sunt profund greşite. A fost nevoie că senatorul republican John McCain, preşedinte al Comitetului pentru Servicii Armate, să rostească cu subiect şi predicat, la Conferinţa de Securitate de la Munchen, ce este greşit în abordarea Vestului.
Judy Dempsey, redactor şef al publicaţiei Strategic Europe şi cercetător la Carnegie Europe, argumentează, într-o analiză pentru Newsweek, că Occidentului îi lipsesc strategia şi hotărârea.
McCain le-a spus participanţilor la conferinţă din Germania că Occidentul nu are nicio strategie pentru a pune capăt războiului din Siria şi nu are hotărârea necesară pentru asta.
„Ordinea mondială pe care noi am construit-o, cea mai dragă moştenire a noastră, pe care am îngrijit-o şi am sprijinit-o an de an aici la Munchen, se destramă. Nu este inevitabil să se întâmple asta. Nu se petrece din lipsa de putere, sau influenţa, sau opţiuni de pus în practică. Nu, asta se întâmplă, pur şi simplu, din cauza judecăţii noastre şi hotărârii noastre”, a avertizat McCain.
Această lipsă de strategie şi determinare are consecinţe devastatoare pentru politică occidentală şi credibilitatea occidentală, susţine Dempsey. Slăbeşte alianţa trans-Atlantică şi slăbeşte curajul şi bună-cuviinţă a Occidentului de a gestiona criză refugiaţilor.
Mai presus de orice, spune cercetătoarea, Occidentul îi înmânează preşedintelui rus Vladimir Putin un premiu pe care acesta l-a urmărit cu ardoare – subminarea alianţei trans-Atlantice de o manieră în care el, nu Occidentul, va stabili agenda pentru când şi în ce condiţii poate fi scoasă din izolare Rusia.
Este aceeaşi politică ce a fost testată în 2008 în Georgia, în 2014 în Ucraina şi acum în Siria, unde Rusia bombardează opoziţia moderată şi susţine fără echivoc regimul brutal al preşedintelui Bashar al-Assad. Toate aceste exemple ar fi trebuit să fie suficiente pentru ca Occidentul să înţeleagă că Putin se foloseşte de „puterea hard” (puterea coercitivă) pentru a reinstaura influenţa Rusiei.
Cu toate acestea, diplomaţii americani şi europeni, dintre care cercetătoarea îi nominalizează pe francezi şi germani, susţin acum că au nevoie de Rusia mai mult că oricând pentru a putea pune capăt războiului din Siria.
Ei uită că atacurile Rusiei asupra civililor au condus la un aflux al refugiaţilor care încearcă să fugă din ţară, mulţi către Europa, şi că Rusia continuă să bombardeze Alepul, cu toate că puterile lumii au convenit o încetare a focului la 12 februarie.
Tocmai pentru că Europa nu are o politică coerentă faţă de refugiaţi sau terorism, această slăbiciune lucrează în avantajul Rusiei.
Dincolo de discursurile oficiale de la Munchen, discuţiile s-au axat pe întoarcere la diplomaţie faţă de Rusia. O asemenea întoarcere ar fi prematură şi greşită deoarece s-ar baza pe slăbiciunea Occidentului, nu pe tăria să.
Cancelarul german Angela Merkel nu ar fi reuşit să îl convingă pe Putin să fie de acord cu un armistiţiu în Ucraina dacă nu ar fi fost hotărâtă să impună sancţiuni Rusiei pentru anexarea peninsulei ucrainene Crimeea şi invazia din estul Ucrainei. Decizia UE de a prelungi sancţiunile în decembrie 2015 este un rar exemplu de unitate, însă această unitate se destramă rapid.
Franţa vede acum Rusia drept un aliat în lupta împotriva Statului Islamic, cu toate că Rusia nu bombardează poziţiile acestei grupări în Siria. Merkel are nevoie de o încetare a focului în Siria pentru a reduce fluxul de refugiaţi către Turcia şi Europa.
Logica unor diplomaţi europeni este că poate e momentul să se ia în considerare ridicare sancţiunilor, că şi cum acestea ar fi legate de bombardamentele ruse în Siria, scrie sursă citată. Această întoarcere la diplomaţie cu Rusia este susţinută de şefa politicii externe europene, Federica Mogherini, care încearcă să refacă relaţia cu Moscova.
E clar că hotărârea europenilor slăbeşte şi nu se ştie cât îşi mai poate apară Merkel politica faţă de Rusia în faţă criticii partenerilor europeni şi membrilor propriei coaliţii de guvernare.
Deschiderea diplomatică a politicienilor germani faţă de Putin nu este reciprocă, deoarece Vestul deschide un front diplomatic de pe o poziţie de slăbiciune.
În acelaşi timp, tactica Rusiei este, în opinia lui McCain, „diplomaţie în serviciul agresiunii militare”. Această tactică funcţionează „pentru că noi îi permitem. Singura cale de descurajate pe care se pare că vrem să o impunem este cea asupra nouă înşine”, a avertizat acesta. Prin instituirea acestui tip de descurajare, Occidentul îşi subminează interesele şi valorile.