In Piata Marii Adunari Nationale viata clocoteste mai puternic decat oricand. Sute de oameni care si-au lasat casa, familia si gospodaria incearca sa-si gaseasca o ocupatie in centrul capitalei astfel incat zilele in care protesteaza sa nu para atat de lungi. Manifestantii incearca sa-si creeze conditii cum pot - acolo mananca, acolo se spala si tot acolo dorm.
Acesti doi barbati care stau cuminti la usa cortului, si din cand in cand sufla in uneltele lor de protest, sunt doi fermieri. Nicolae Arpenti este din Sireti si este crescator de capre.
Nicolae ARPENTI, FERMIER: “Acesta este un instrument special. Eu l-am cumparat din Germania si il folosesc pentru capre, cand vad ca se duc in popusoi, sun, iaca asa si ele vin inapoi.”
Instrumentul folosit la disciplinarea caprelor si-a schimbat acum destinatia.
Nicolae ARPENTI, FERMIER: “Acum strig cu el politicienii, poate or auzi sa iasa din guvern.”
Ei, dar cu caprele e oricum mult mai usor, se gandeste fermierul.
Nicolae ARPENTI, FERMIER: “Caprele sunt mai ascultatoare. Le chemi vin, le duci in ocol se duc, da politicienii acestia ne fac viata amara.”
Omul are acum o viata paralela. Isi imparte zilelele intre gospodarie si piata. Periodic e nevoit sa plece sa-si hraneasca animalele. El, insa, se hraneste aici.
Inainte de a-si procura caprele, barbatul a lucrat peste hotare. Din Franta si-a cumparat cortul ca sa mearga cu el la picnicuri, dar cum familia ii este inca imprastiata prin lume, si-a chemat un prieten, fermier si el, ca sa-i fie coleg de cort.
Barbatul a cam obosit. In aceasta seara numara deja peste 50 de ore de cand sta aici fara sa fi mers acasa macar o data.
Ion DRUMEA, FERMIER: “Ne spalam cu apa minerala.”
In orasul din centrul capitalei fiecare incearca sa-si gaseasca o ocupatie pentru ca zilele sa treaca mai usor. Principalele activitati sunt ascultatul discursurilor, blamatul autoritatilor, strigatul sloganelor. Galagia, care e indispensabila, e facuta prin metode diferite.
Acest domn nu pierde timpul. La umbra cortului, scrie versuri.
Hrana oamenii au din belsug. In bucataria improvizata doua doamne ii servesc cu bunatati de care nici acasa nu ai in fiecare zi.
Bucatele sunt aduse ca la un eveniment caritabil de multa lume, la fel ca si plapume sau chiar haine.
Iar unele lucruri sunt cumparate, cel putin asa sustin cei care colecteaza bani in unul din corturi.
“Am adunat 250 de mii de lei. Pentru intretinerea taberei.”
Cea mai mare problema raman veceurile. Cele doua instalate nu mai functioneaza.
Noaptea, spun protestatarii viata e si mai intensa. Piata Marii adunari Nationale se transforma ba in stadion unde se joaca fotbal, ba in sala de concerte.