Doar în satul lor este Insula Vacilor fericite și doar la ei se află o biserică veche de un secol, construită la indicația țarului rus, Nicolae al II-lea. Sunt câteva dintre atracțiile cu care se laudă locuitorii satului Pohrebea, așezat în stânga Nistrului, chiar pe malul fluviului. Localitatea, care se află sub jurisdicția autorităților Republicii Moldova, este la o distanță de aproape o oră de Chișinău. Datorită peisajelor uimitoare, ne referim aici și la casele construite sub stânci, localnicii vor să-l transforme într-o zonă turistică, pentru a le aduce vizibilitate și venituri. Au descoperit frumusețile din Pohrebea și reporterii TV8, care au evadat într-un weekend, în lumea unde nimeni nu se grăbește.
Satul Pohrebea numără câteva sute de case. Unele gospodării, în special, cele vechi, sunt părăsite sau scoase la vânzare. S-au găsit oameni care s-au gândit să dea o nouă viață gospodăriilor uitate, le-au cumpărat și le-au transformat în… case rurale. Așa sunt botezate casele vechi, dar frumos decorate, care stau la dispoziția turiștilor. O casă de tip pensiune are și Ion Repida, născut în Pohrebea. A cumpărat gospodăria pe vremea când casele nu costau prea mult și, încetul cu încetul, a readus-o la viață. A beneficiat și de un grant, pe care l-a accesat prin intermediul programului Migrație și Dezvoltare Locală, desfășurat de PNUD Moldova.
„Am procurat tot de ce era nevoie în baie, dar în rest am făcut cu sursele proprii.”
De la vârsta de 6 ani, Ion a crescut orfan de tată, care a murit în războiul de pe Nistru. Pentru că știe cât de greu este să fii fără un părinte, a decis să nu plece de lângă familia sa și să fie tot timpul alături de cei trei fii ai săi.
„Avem Nistru alături, avem insula vacilor… fericite, da, cresc în libertate. Asta este ideea, de a creste acasă de copii, alături de familie.”
Ion se mai laudă cu ceva: un beci lung și încăpător, în care se gândește să deschidă o cramă.
„Beciul acesta este a stră-străbunelului meu, de pe linia lui tata. Tot Repida Ion.”
O altă atracție a satului Pohrebea este Insula Vacilor fericite. De ce au botezat-o sătenii așa? Pentru că aici vacile sunt lăsate să pască slobode. Primăvară sunt duse pe insulă și aduse tocmai toamna târziu. Sătenii folosesc luntrele ca să ajungă la bovine, ca să le mulgă sau pentru alte necesități. Pentru Pavel, un băiat din sat, vâslitul este o îndeletnicire obișnuită.
Pavel ne-a provocat la prins raci printre pietrele din râu, dar și la pescuit.
„Acesta este cel mai frumos! -Pentru că este viu! – Ei toți au fost vii.”
Hoinărind pe ulițele satului, am putut admira biserica Sfântul Alexei, ce-a fost construită în 1912, la ordinul țarului rus Nicolae al II-lea, în sănătatea fiului său, care fusese grav bolnav. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, biserica a fost distrusă de bombardamente. Restabilirea ei încă este incertă. Anterior, au existat tentative de a o include în traseul turistic național, dar trebuia acordul bisericii și al sătenilor.
O parte din istoria satului și a altor localități din țară este păstrată într-o casă bătrânească, de către doi entuziaști. Își propun ca toate lucrurile de preț, depozitate cu grijă în cele două cămăruțe, să fie expuse cu timpul într-un loc de cinste, care să devină muzeu.
Crearea destinației turistice de la Pohrebea a fost susținută de guvernul Elveției, în cadrul proiectului PNUD Migrație și dezvoltare locală, cu 60 de mii de dolari americani.
