Presa din toată Europa prezintă în această dimineață concluziile unui raport independent al unui grup de juriști, judecători și avocați, care au anchetat asupra circumstanțelor asasinării jurnalistei malteze Daphne Caruana Galizia.
The Guardian, în Marea Britanie, ajunge astfel la concluzia că principalul responsabil este chiar statul maltez, care a creat o “cultură a impunității”. Raportul, care are peste 400 de pagini (437, mai precis), învinovățește guvernul din 2017 pentru că în ciuda semnalelor clare că viața jurnalistei era în pericol, nu a luat nicio măsură pentru a o proteja. Caruana Galizia, care ancheta asupra înaltei corupții în Malta, a fost omorâtă în explozia unei bombe plasate sub mașina ei, pe 16 octombrie, 2017.
Cum o scrie și El Pais, în Spania, moartea jurnalistei putea fi evitată. În Italia, Corriere della Sera precizează că ancheta publică a juriștilor a fost dorită și organizată de familie, dar că un mare rol l-au jucat și importantele presiuni ale Consiliului Europei. Times of Malta anunță că premierul Robert Abela a prezentat scuzele oficiale ale guvernului și statului pentru erorile comise în cazul jurnalistei asasinate.
Asasinarea ei a fost ceva nou în Europa, în sensul cel mai rău al adjectivului „nou”.
A doua vară a supărării
Deși este o vară mai liniștită decât cea de anul trecut, mari manifestații și proteste împotriva regulilor sanitare sau ale izolării se înregistrează din nou pe toată planeta, analizate în Washington Post. Toate astea se transformă deseori în proteste politice, precum în Tunisia, unde președintele tocmai și-a asumat toate puterile, printr-o lovitură de stat, la Irak, unde un val de căldură nemaivăzut într-o generație a dus la mari manifestații împotriva puterii.
În Coreea de Nord, din pricina creșterii temperaturilor, se anunță o gravă criză alimentară. În acest timp, în țările bogate, din Franța în Australia, zeci de mii de oamenii ies în stradă pentru a protesta împotriva restrângerii libertăților elementare.
În ciuda nemulțumirii generalizate, situația în SUA ia o nouă turnură, după ce administrația Biden a decis să le impună tuturor angajaților federali să se vaccineze, sau să poarte mască și să respecte cele mai stricte măsuri sanitare, ceea ce constituie o noutate absolută, remarcă Los Angeles Times. Joe Biden “a fost până acum reticent în fața oricărei forme de constrângere, preferând să se concentreze pe facilitarea accesului la vaccinuri”, remarcă ziarul californian.
Cum o subliniază Wall Street Journal, ieri media săptămânală a noilor infectări a atins 64.000, față de 11.480 pe 19 iunie.
Sadat: mercenarii turci în Afganistan
Rusia are „Compania Wagner”, mercenarii prezenți în Siria, Libia, Ucraina și Africa Centrală. Dar în câteva din aceste locuri (Siria și Libia, mai ales), mercenarii ruși ar putea întâlni mercenari turci, din compania Sadat, despre care scrie astăzi Le Figaro, în Franța.
Articolul precizează de altfel că unii îi numesc «Wagnerii Turciei» - sau: «mercenarii lui Erdogan». Totuși, odată ce SUA și NATO se retrag definitiv și total din Afganistan, data limită finală fiind 11 septembrie, aeroportul din Kabul va fi păzit, o vreme (nedeterminată) de forțe turcești.
Ideea este, desigur, de a proteja ambasadele și ONG-urile care vor rămâne la fața locului, precum și zborurile internaționale, dar puțini se așteptau ca această misiune periculoasă să fie încredințată unei companii turcești semi-private, care a fost prezentă de partea Azerbaidjanului în scurtul război recent cu Armenia pentru controlul enclavei Nagorno-Karabah.
Potrivit Euphrates Center, un site de informații siriano-kurd, MIT (serviciile turcești de informații) ar fi în spatele acestei structuri de mercenari, în bună parte sirieni.
Violența nu încetează în acest timp în Afghanistan, unde talibanii sunt pe cale de a încercui cu totul enclave Kabul, încă controlată de forțele guvernamentale, cum o explică Dan Lamothe în Washington Post.
Utopie în distopie
În China, cum scrie The Times, miliardarul rebel Sun Dawu, care acuzase statul că a mușamalizat gravitatea unei epidemii precedente, cea de febră porcină, a fost condamnat ieri la nu mai puțin de 18 ani închisoare. La Repubblica, în Italia, face un portret al acestui utopist care a fondat o asociație agricolă pe modelul platonic al unei societăți egalitare perfecte, în care 20.000 de oameni dispuneau de locuințe, școli, spitale, medicină gratuită, un stadion și un teatru.
A fost acuzat că ar fi “provocat tulburări sociale”, dar printre sprijinitorii săi s-a aflat și scriitorul și activistul premiu Nobel pentru pace Liu Xiaobo, care a murit în închisoare.
Blinken avertizează India în legătură cu drepturile omului
Secretarul de stat SUA, Antony Blinken, a pus capăt mutismului tradițional al Occidentului în fața politicii interne a Indiei și a criticat, pentru prima dată, guvernul ultranaționalistului Narendra Modi, mai ales pentru situația musulmanilor din „cea mai mare democrație a lumii”.
Asta aduce o mare schimbare în politica SUA față de India. Donald Trump îl numise pe Narendra Modi un « lider exceptional ». Le Monde scrie însă că nimeni nu s-a arătat cu adevărat surprins la New Delhi: Antony Blinken prevenise cu mult înainte că va aborda subiectul odată ajuns în India.
O modestă propunere
În sfârșit, la rubrica culturală, același Le Monde face astăzi un portret al marelui provocator care a fost Jonathan Swift, mai cunoscut pentru Călătoriile lui Gulliver. Desigur, acea carte, care este de fapt o satiră politică, l-a făcut celebru în lumea întreagă, însă Jonathan Swift (1667 - 1745) era deja, în Anglia, un provocator ca nimeni altul. Textul lui în care propune, pe fundal de sărăcie generalizată în Irlanda acelor vremuri, folosirea copiilor irlandezi în alimentație este insuportabil de crud și e poate cel mai violent pamflet politic publicat vreodată:
„Cine nu a fost întristat, călătorind prin țară, sa vadă acele cerșetoare târând după ele trei, patru, șase copii in zdrențe si importunând trecătorii pentru pomană? In loc sa muncească onest, nenorocitele cerșesc și își împing copiii să cerșească. Iată, așadar, modesta mea propunere, care, îndrăznesc sa cred, nu va întâlni mari obiecții:
Copiii acelor creaturi trebuie strânși si numărați, iar nașterile reglementate. Un copilaș de un an, sănătos si bine întreținut, constituie o hrană de prima calitate, indiferent daca e copt, fript, prăjit sau fiert; nu am nici cea mai mică îndoială că ar fi la fel de delicios într-o tocăniță sau într-o ciulama. Iar pielea, dacă e bine tăbăcită, poate fi folosită la fabricarea de mânuși și cizmulițe pentru doamne.
Îndrăznesc să cred că această modestă propunere, care ar rezolva in același timp problemele alimentare ale nației, nu va întâlni niciun fel de obiecție serioasă.“
(Jonathan Swift : „A MODEST PROPOSAL - for preventing the children of poor people in Ireland from being a burden on their parents or country, and for making them beneficial to the publick“, 1729.)
Înlocuind, să spunem, „Irish‘ prin „rom“, și transpunând astăzi vom percepe mai bine cum a putut fi primit acel pamflet.
Cum o rezumă Le Monde: „Starea dezagreabilă, căutată, pe care o stârnește acest text vine de la aceea că dă peste cap fără reținere, în numele binelui public, ceea ce credem noi că formează fundamentele societății umane... Râsul nu este o chestiune simplă.”
