Flacarile nu dau inapoi in Amazonia! In pofida mobilizarii fara precedent, vantul reaprinde unele focare stinse anterior si situatia este departe de a fi sub control.
Focul nu afecteaza doar Brazilia, ci si Bolivia, Columbia, Ecuador sau Venezuela.
Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a propus organizarea in septembrie a unei reuniuni speciale pe aceasta tema.
Guvernul brazilian a trimis pe teren cateva zeci de mii de militari si avioane special echipate. Iar in plus au ajuns si ajutoarele externe. Insa, pentru cele mai izolate comunitati din padurea amazoniana, din care a ars deja o suprafata dubla fata de anul trecut, interventia se limiteaza la brigada locala de pompieri.
Flacarile se raspandesc cu o repeziciune infernala.
Pompier: “Va arde mult si bine, pentru ca bate vantul, e foarte periculos”.
Chiar daca banuiesc ca proprietarul terenului a pus focul, pompierii nu au dovezi.
Amploarea dezastrului e evidenta daca strabati soseaua trans-amazoniana. Daca incendiile de vegetatie sunt obisnuite vara, ceea ce alarmeaza de data asta e faptul ca majoritatea sunt incendii provocate de defrisari, NU de seceta.
Dupa 2005, de la 11.000 de km patrati anual, defrisarile s-au injumatatit. Insa, venirea la putere in ianuarie 2019, a presedintelui de extrema-dreapta Jair Bolsonaro, un sceptic in ceea ce priveste schimbarile climatice si un critic feroce al politicilor de mediu, a condus la “o schimbare de viziune a guvernului”. Altfel spus, au fost eliminate politicile publice pentru combaterea defrisarii.
Indigenii sunt convinsi ca lucrurile sunt mult mai grave decat simpla neglijenta.
Matias Apurina, coordonator al comunitatii: “E foarte trist, stramosii nostri au luptat pentru acest pamant mult timp. E parte din noi, e mama noastra. Focul a fost pus de o mana criminala. Ne urasc pentru ca satul nostru ii critica cel mai mult. Purtam o lupta si ne consideram o miscare de rezistenta”.
Raimundo Nonato Apurina, liderul satului: “Intentia celor care au pus focul a fost sa scape de noi, sa ne lase fara resurse si mancare, sa ne sileasca sa ne parasim pamantul si sa ne ducem in orase, unde vom suferi si vom flamanzi”.
Cei care numesc padurea tropicala “caminul” lor si cunosc acest habitat mai bine decat oricine altcineva sunt pe cont propriu.