Oprim dictatura acum sau lăsăm pe altă dată?


Trustia, elegii politikoase
Duminica trecută m-am dus să opresc dictatura, după cum ne-a chemat Năstase cu Slusar. Oprim dictatura acum! – a anunțat introvertitul comitet al rezistenței naționale, care, baizevei, mi-a amintit de martiricul GKCP în dramaticul său efort de resuscitare a URSSului aflat pe patul procustian al perestroikăi gorbacioviste, cu singura diferență că atunci în centrul atenției se afla un macro-general unional în mundir de gală, iar acum - o femeie PASională bancomondialistă în mondir buzines, de culori mohorâte. Însă expresia salvamontistă, alerta politico-civică din priviri, încruntarea futurologistă erau la cotații și intensități identice. Lipsea un Karl Briulov al momentului național să-i imortalizeze pentru ultima zi a democrației. După 2-3 ore de vorbăraie și strigăte răgușite, de plimbare haihui pe străzile Chișinăului, tot Năstase cu Slusar ne-au spus să mergem acasă și să revenim peste două luni, la 26 august racordați bine la misiunea istorică ce ne-a revenit netam-nesam.
Acum stau și mă gândesc: acum nu mai înseamnă acum? O fi intervenit Academia Română în DEX și eu nu sunt la curent? Și ce o să facem pe 26 august? O să oprim dictatura a doua oară ori o să continuăm oprirea de acum?
Al vostru cronolog, anastaz, Ion Buraga









































































