Gerul taie si mai adanc in oasele oamenilor care-si duc traiul in sate. Casele la sol, cu odai largi pe timp de iarna au un alt rol - cel de frigider. Temperaturile reci le dau mari batai de cap, asa ca sunt nevoiti sa faca focul in sobe de dimineata si pana seara. Chiar daca in calendar avem ultima zi de iarna, stocul de lemne al unora le-ar ajunge cam inca pentru jumatate de sezon rece.

Publicat:28.02.2018, 18:10

Loreta LISNIC, REPORTER PRO TV: „Casele parca au cusme albe, drumul este inzapezit, iar timpul pare intepenit. Miros de lemne arse si ger care pisca cu tarie de obraji... La tara, ultima zi de iarna se simte mai ceva ca in povestile lui Druta.”

 Pe matusa Iulia din satul Suruceni, Ialoveni am gasit-o la gura sobei, pregatind mancare calda pentru pasarile din gospodarie. Femeia spune ca pe asa un ger orice vietate trebuie ingrijita cum se cuvine.

„Am dat dimineata si a inghetat apa la gainuse. Daca vrei oua trebuie sa-i cauti cinstea, dai mancare calda si apa calda.”

 Primavara e la usa, dar femeia se teme ca s-ar putea sa nu fie tomai cum spune calendarul, asa ca si-a facut provizii de lemne pentru inca jumatate de sezon rece. Din pensia de 900 de lei isi permite sa incalzeasca doar camera in care locuieste, in restul casei temperatura e ca afara.

„Am dat 5 mii de lei pentru 5 cubi. Nu mananc carne, dar mananc paine, suhari, bors ca sa scutesc pentru lemne."

Angela Chiriac sufera de o boala care-i afecteaza oasele si merge cu ajutorul bastonului. De doua saptamani, din cauza ghetusului, nu poate iesi din casa, iar fara fara ajutorul satenilor nu ar face fata iernii.

„Mai vine cate un om in ospetie si ajuta. Dimineata face bine focul pentru ca e foarte frig si seara facem."

Inca la inceputul iernii si-a cumparat sase metri cubi de lemne pentru care a platit 2400 de lei. In felul acesta si-a cheltuit pensia de invaliditate pentru toata iarna.

„Lemnele se aduc, se taie si se pun la loc. Iarna numai luam si aprindem focul. Pentru asta tot platim. Sunt foarte scumpe.” 

 Altii, insa, si-au epuizat rezervele si in soproane le bate vantul.

„O sa ma tai din salcami, altceva nu am nimic. O sa ne ducem si o sa mai strangem de undeva. Eu sunt in 3 perechi de pantaloni, pulovere.”

 La cei 90 de ani, mos Chiril de la Danceni curata de zor zapada din fata curtii. Spune ca prea mult ne plangem de vremea rea, iernile din copilariei lui erau cu nameti cat casa.

„A fost pana la 45 de grade cand eram mai mititel. Era cat gardul, ridicam mana si omatul nu-l ajungeam.” 

 Si daca in capitala ne confruntam cu trotuare ca de sticla la fiecare ninsoare, la Nemureni acestea sunt deszapezite de cate ori este nevoie. Acest muncitor spune ca de dimineata a luat la rand toate ulitele satului. Se bucura ca are un loc de munca.

„De la deal vin la vale. Am fost in centru si o leaca am mai luat. Daca o sa stepte azi ninsori, iar din nou. Daca ingheata lasam sa se dezghete si iar ii dam.”

 De iarna care nu se mai lasa dusa cei mai bucurosi sunt copiii. Saniusul si bulgareala sunt in programul zilei tuturor. Problemele apar pe cursa scoala-casa. Acesti copii se intorceau de la ore, infofoliti de li se vedea doar nasucul. Spun ca merg la scoala cu ce apuca.

„Uneori pe jos, uneori cu rutiera. Cat faci de la scoala pana acasa? Jumatate de ora.”

„Ma imbrac foarte bine ca sa nu-mi fie frig.”

Ei, dar necazurile se uita repede cand in fata ii asteapta un derdelus numai bun de incalecat.