Andrei Cornea scrie în revista 22 că există și un „pesedist englez”. „Ca și cel român, are studii elementare sau medii, trăiește, nu în Teleorman sau Gorj, ci în plăcutul mediu rural englez sau orașe mici sau în vechi orașe industriale din nord. Este mai curând în vârstă de peste 60 de ani, de obicei pensionar, (...). E conservator din fire și își ia informațiile dintr-un fel de echivalent al Antenei 3. A votat pentru Brexit, mai ales fiindcă i s-a spus în mod mincinos - și el a crezut – că străinii au năpădit Marea Britanie, că au furat joburile englezilor sau că stau degeaba, primind ajutoare sociale generoase de care el va fi lipsit”. Cine sunt străinii? „Străinii suntem, de data asta, noi: polonezi, români, unguri, slovaci, bulgari – est-europeni”. Problema pe care o pune Cornea în articol este că acest cetățean britanic pe care îl numește „pesedist” nu ar trebui, de fapt, pus în fața unui referendum pe o chestiune atât de complicată.
Analistul britanic Tom Gallagher este și el prezent în revista 22 cu un text în care arată cum s-a ajuns ca Marea Britanie să-și voteze ieșirea din Uniunea Europeană. Sunt amintiți mai mulți politicieni care, deja cu decenii în urmă, avertizau că proiectul european are probleme ce se cer corectate. N-au fost ascultați. Iar acum, arată Gallagher, politicienii care totuși au pledat acolo pro-Europa nu și-au găsit nici tonul și argumentele care să convingă. „Probabil și pentru că foarte puțini dintre cei care au lucrat în labirintul bizantin al UE au și savurat experiența”. Tom Gallagher sfătuiește România să nu uite că Marea Britanie a jucat un rol important în aderarea ei la Uniunea Europeană. E timpul acum să-i arate „bunăvoință”, fie și numai pentru că nicio formulă de securitate nu poate proteja România în absența Londrei.
La București, Alexandru Lăzescu vede însă deja semne pe dos. Președintele Klaus Iohannis a vorbit despre un nou proiect de țară pentru România. Care? Până acum, proiectul a fost integrarea europeană. Îl schimbăm? se întreabă comentatorul de la 22. O reinventare a Europei de Est n-ar fi, crede el, decât (auto)marginalizare, iliberalism, revenire la legăturile cu trecutul comunist.
Și Cristian Câmpeanu se ocupă de linia pe care ar trebui să se înscrie acum România. În cotidianul România liberă, el insistă pe nevoia de performanță economică, de plus de competitivitate, ceea ce nu se poate obține decât prin întărirea instrumentelor statului de drept. Scăderea corupției ar putea aduce România acolo unde e bine pentru ea, adică alături de Polonia, țările baltice, Marea Britanie și, firește, Statele Unite.
„De viitorul solidarităţii atlantice depinde, simbolic, viitorul păcii europene”, scrie Ioan Stanomir pe contributors.ro. El recomandă „luciditatea democratică” drept unică alternativă la „sinuciderea unui întreg continent”.
