Într-o lungă analiză publicată în „Adevărul”, Dan Dungaciu caută să descifreze calculele care se ascund în spatele retragerii parțiale a Rusiei din Siria și, implicit, consecințele pentru restul Europei. Accentul cade pe ce anume pot aștepta moldovenii și românii în perioada următoare. Dungaciu este convins că a avut loc o înțelegere „ruso-euroatlantică”.
Pentru ucraineni și moldoveni, nu e deloc liniștitor, pentru că dacă nu ești la masa negocierilor „riști să fii în meniu”. Alte semne că există o înțelegere de culise: Rusia se retrage din Siria pe timp de armistițiu (de pace, cum s-ar spune), așadar poate poza în victorioasă, cu efect foarte bun pentru popularitatea lui Vladimir Putin la el acasă. Europa, mai arată Dungaciu, pare fericită că s-au creat premisele opririi fluxului de migranți dinspre Siria. Aflăm din articol și ce consideră autorul că vrea Rusia de la euro-atlantici: recunoaștere ca actor global, nu doar regional, ridicarea sancțiunilor instituite pentru anexarea Crimeii, deblocarea dosarului ucrainean. Acest ultim punct îi apare analistului aproape ca rezolvat: în schimbul retragerii din Siria, Moscova urmărește să obțină acceptul Occidentului pe o anume formă de federalizare a Ucrainei, prin care să poată de fapt controla politicile Kievului. Nu la fel va putea proceda însă în Republica Moldova, scrie Dan Dungaciu în „Adevărul”. Aici, apropierea de Occident e mult mai avansată. Există riscul – pentru ruși – ca moldovenii să basculeze la un moment dat spre ideea unionistă, ca să-și păstreze azimutul spre Vest. Rămâne de văzut cum se va soluționa problema transnistreană în campania de la prezidențialele din toamnă. Se va încerca probabil o ”federalizare tăcută”, prin modificări mici dar abile în termenii Constituției de la Chișinău. Dan Dungaciu propune în final și un indicator de urmărit pentru a sesiza cum vor merge lucrurile în Moldova: dacă relațiile cu Bucureștiul se răcesc, nu e de bine.
Mai există o analiză pe aproximativ aceeași temă – a lui Iulian Chifu, în „Evenimentul zilei”. Aici teza este că o reluare, în formă sângeroasă, a conflictului ruso-ucrainean din Donbas e de neevitat. Președintele american Barack Obama nu a ”cedat” totuși Ucraina Rusiei, fie și pentru motivul că nu are sprijinul majorității republicane din Congresul de la Washington.
Cristian Câmpeanu comentează în „România liberă” nominalizarea social-democraților pentru primăria generală a Bucureștiului: parlamentara Gabriela Vrânceanu-Firea. ”Un gest de sfidare cinică și veselă a bucureștenilor de către PSD care face o demonstrație de forță, scrie Câmpeanu. Dacă îi poate determina pe bucureșteni să aleagă o nulitate absolută ca Firea în funcția de primar general, când este atât de clar că alegerea ei este contrară intereselor lor, atunci poate face orice, oriunde în țară”. Jurnalistul adaugă că, deși în cursă sunt anunțați și candidați cu proiecte lăudabile, este puțin probabil să întrunească suficiente voturi. Bucureștenii au învățat că administrația este ”atât de coruptă (...) și de dominată de caracatița penelisto-pesedistă (...), încât știu că astfel de personaje curate vor fi devorate în cel mai scurt timp. Capitala va rămâne așadar expresia eșecului politic și moral al partidelor tradiționale, validat de un electorat blazat și fără speranță”.
