Lovit cu cahla, pentru că nu am răspuns la telefon

Trustia, elegii politikoase

Pe 29 octombrie, exact în ziua când era demis Guvernul Streleț, vecinul meu Cahlotniuc m-a lovit cu o cahlă în cap, pentru că nu i-am răspuns la telefon. Nu i-am răspuns fiindcă nu auzisem sunetul. Norocul meu e că am capul tare, antrenat la lovituri, dar și așa îmi mai țiuie în urechi de atunci, ca și cum bate prin craniu, prin circumvoluțiuni și printre lobi, un crivăț pastelat cu viteza de 10 m/sec. Acum sunt acuzat că reacționez emotiv, iresponsabil, ne-europenește, fiindcă îl ignor și nu mai doresc să particip la reparația coridorului comun, pe care îl tot reparăm de vreo șase ani la standard european. Ceilalți doi vecini, Șteap și Treancă, mă tot îndeamnă să dau la o parte supărările și să mă așez cu ei la masa negocierilor. Bine zic, particip, dar cu condiția că Cahlotniuc renunță la violență și vopsim pereții nu în culoare roz, cum dictează el, ci în una neutră, care să ne placă la toți. Dar nouă ne place roz, strigară ei într-un glas. Oricum, eu nu voi mai suporta să mi se dea cu cahla în cap, am ripostat. Mâine el va folosi gazul de cahlă, dacă azi nu-i dăm peste mâini. E ridicol, e o perdea de fum, e populism, singura condiție pe care o accept e să nu se pună nicio condiție, urla pe coridor, ca să-l aud și eu, Cahlotniuc.

Acum stau și mă gândesc: cine va ceda primul - eu sau el?

Al vostru teracot, zambulic, Ion Buraga