Nu cu mult timp în urmă, Vladimir Putin îl descria pe omologul sau turc, Recep Erdogan, ca pe „un om puternic”, capabil să se opună Occidentului. Vremurile acelea au apus, însă. în Rusia, președintele Turciei este descris acum ca „un om înșelător și de neoprit atunci când vine vorba de interesele sale privind petrolul cumpărat de la Statul Islamic”.
În Turcia, Putin este acuzat că practică o înșelătorie la scară globală prin războiul său din Siria, iar asemănările dintre cei doi lideri tind să inflameze și mai mult relațiile diplomatice dintre Moscova și Ankara, pe măsură ce scandalul avionului rusesc doborât de Turcia se accentuează, remarcă New York Times.
Gaz pe foc
Tensiunile dintre cele două țări au început să apăra încă de acum câțiva ani, din cauza opțiunilor diferite ale liderilor de la Moscova și Ankara în susținerea unei tabere sau a alteia în războiul civil din Siria.
În timp ce Kremlinul a marșat pe alianța mai veche construită cu liderii alawiti din clanul Assad, Ankara a susținut direct revoltă sunita din Siria, insistând pentru debarcarea de la putere a lui Bashar al Assad.
După ce intervenția aviației militare a Turciei a dus la prăbușirea unui avion de vânătoare Sukhoi-24, acuzat de violarea spațiului aerian, tocmai stilul asemănător al celor doi lideri face ca situația dintre Moscova și Ankara să aibă accente explozive.
La Kremlin, gestul Turciei a fost resimțit că o „înjunghiere pe la spate”, iar de la Ankara nu vine niciun semn care să lase de înțeles că liderii turci ar avea de gând să-și ceară scuze pentru recentul incident armat.
Resentimentele întâlnite de ambele părți amenință să prelungească situația conflictuală din Siria, iar unii experți se tem că și NATO ar putea fi atrasă în acest conflict, în cazul în care tensiunile dintre cele două țări vor escalada.
„Avem de a face cu doi președinți care sunt extrem de conștienți de forța lor și cărora le place să ridice miză jocului politic. A nu manifesta slăbiciuni este o chestiune foarte importantă atât pentru Putin, cât și pentru Erdogan. Niciunul dintre ei nu știe cum să facă pasul înapoi sau să își ceară scuze. Din acest punct de vedere parcă ar fi gemeni”, spune Ivan Krastev, președinte al Centrului de Strategii Liberale din Sofia, Bulgaria.
Ambii lideri politici sunt descriși ca fiind combativi, naționaliști și autoritari. Până și traiectoria lor politică manifestă asemănări flagrante.
Oglindă, oglinjoară…
Tocmai aceste asemănări flagrante îi fac pe analiști să creadă că niciunul nu este capabil de a ceda în fața celuilalt, lăsând în suspensie soluționarea crizei dintre Moscova și Ankara.
„Nu au încredere unul în celălalt. Este prea multă ambiție de ambele părți”, spune Ivan Krastev.
Vladimir Putin a solicitat scuze publice din partea Ankarei după doborârea avionului rusesc de luptă, iar ciuda să este reflectată și de acuzațiile formulate de posturile de televiziune rusești, unde fiul lui Erdogan este prezentat ca având legătură cu tranzacțiile făcute pe piața neagră cu petrolul teroriștilor din Statul Islamic.
De cealată parte, Erdogan neagă cu înverșunare aceste acuzații. „Sunt minciuni, sunt calomnii! Niciodată nu am avut acest tip de relații comerciale cu vreuna din organizațiile teroriste”, a explicat șeful statului turc.
„Să o dovedească și, dacă este așa, Recep Tayyip Erdogan își da demisia”, a completat acesta într-un interviu acordat postului France 24.
Cu toate acestea, liderul de la Ankara a făcut un mic pas înapoi pentru detensionarea situației, menționând: „Suntem cu adevărat mâhniți de acest incident”.
„În felul său încearcă să își ceară scuze, dar Putin s-ar putea să nu fie atât de receptiv”, crede Asli Aydintasbas, un reprezentant al Consiliului European pentru Afaceri Externe.
Cât de dispuși sunt rușii să refuze simple gesturi formale o arată și comentariul lui Dimitry Kiselev, ideologul Kremlinului. „Linia fierbinte dintre Moscova și Ankara a fost închisă”, a anunțat sec acesta.
Noul cal de bătaie al Moscovei
Situația nu a fost întotdeauna așa. Chiar și cu diferențele de opinie pe tema Siriei, Putin și Erdogan au părut mai degrabă aliați decât inamici.
Nivelul schimburilor comerciale dintre cele două țări se situează la 30 de miliarde de dolari, iar proiectele strategice de infrastructură energetică dezvoltate de Rusia au transformat Turcia într-un partener necesar pentru planurile Moscovei.
De la doborârea avionului rusesc de către forțele aeriene ale Turciei însă, camioanele cu mărfuri alimentare din Turcia sunt întoarse de la graniță, iar Agenția pentru Siguranța Alimentelor de la Moscova a descoperit brusc diverse probleme legate de calitatea mărfurilor livrate de Turcia.
Încă nu este foarte clar dacă proiectele majore de infrastructură în energie, așa cum este gazoductul Turkish Stream, urmează să fie afectate de blocada comercială impusă de Moscova, așa cum rămâne neclar dacă cei doi lideri vor încerca să abordeze subiectul crizei în cursul acestei săptămâni.
În final însă, situația s-ar putea dovedi benefică Moscovei, cred unii analiști politici.
Înlocuirea mesajului anti-occidental cu unul împotriva Turciei l-ar putea ajută pe Putin să obțină o ridicare a sancțiunilor impuse de SUA și UE după anexarea Crimeii.
„Dacă ești un lider militar care are nevoie de legitimitate electorală, atunci ai nevoie de inamici. Turcia pare să fie cel mai bun candidat”, crede Nicolai Petrov, profesor de științe politice la înalta școală de Studii Economice.