„Se vede cu ochiul liber: controlul instituţiilor de forţă în R. Moldova reprezintă marea miză a partidelor actuale, probabil mai mare chiar decât eventuala aderare la UE. Fiindcă ce folos să intre ţara în UE dacă liderii X şi Y merg la puşcărie pe zece ani şi îşi pierd businessurile? Din păcate pentru ea, R. Moldova a ratat anii „buni” când UE era mai deschisă la ideea extinderii, iar acum nici Bruxelles-ul nu e dispus să facă aceleaşi presiuni ca acum zece ani, pentru că şi-a mai pierdut din interes şi a devenit mai introspectiv. Din cauza crizei şi a ascensiunii partidelor extremiste, extinderea Uniunii către Est e mai puţin populară în rândul vechilor europeni decât în trecut”, a declarat politologul român, într-un interviu pentru Jurnal de Chişinău.

Referitor la premisele care ar permite combaterea reală a corupţiei, care macină RM, expertul a menţionat, în primul rând, independenţa justiţiei.

„Independenţa şi profesionalizarea procuraturii, punctul nevralgic în toate sistemele postcomuniste. Deoarece un judecător, de bine de rău, este ţinut de lege, trebuie să dea soluţie pe dosarul din faţa lui, iar dacă ia decizii profund eronate, asta se vede şi se poate penaliza, pe când non-acţiunea unui procuror e mult mai greu de sesizat şi probat. Dacă echipele de procurori nu merg acolo unde ştiu că sunt probleme sau fac dosare proaste, intenţionat sau pentru că sunt slabi, atunci judecătorul nu are cum să condamne chiar dacă ar vrea. Prin urmare, e nevoie pur şi simplu de o conducere profesionistă şi independentă la procuratură, selectată după o dezbatere publică reală, cu un mandat clar pe un număr de ani ca să poată arăta rezultate”, a precizat politologul.

În context, Sorin Ioniţă a făcut o paralelă între lupta cu corupţia în RM şi în România, iar din spusele dânsului reiese că R. Moldova se află cu 15 ani în urma României.

„Înainte de reformele din 2005, iniţiate de Monica Macovei, DNA se numea PNA (Parchetul Naţional Anticorupţie) şi într-adevăr fugărea doar conductori de tren, profesori care dădeau meditaţii, asistente medicale etc., adică persoane şi cazuri irelevante, ca să-şi facă indicatorii de activitate. Iar dosarele sensibile erau cenzurate politic, se dădeau ordine exact cum şi ce să se investigheze, iar un procuror a murit pentru că nu a acceptat sistemul. Deci situaţia de acum 15 ani era exact ca în R. Moldova”, susţine Ioniţă.

Or, schimbarea spectaculoasă, în viziunea politologului, se poate face cu două condiţii: voinţa politică reală de schimbare şi selectarea unor persoane oneste şi curajoase în vârful procuraturii şi magistraturii, care sa fie apoi lăsate în pace câţiva ani să lucreze, fără interferenţe politice, indiferent de consecinţe. „Tehnic nu e greu, politic este foarte greu”, a punctat expertul de la Bucureşti.