Iulian Chifu: Sfatul meu pentru oligarhii de la Chișinău: NU MAI FURAȚI!/ INTERVIU

Interviu cu Iulian Chifu, președintele Centrului de Prevenire a Conflictelor de la București și ex-consilierul fostului președinte al României, Traian Băsescu, acordat pentru Moldova.ORG

  • Cum se văd evenimentele politice de la Chișinău de peste hotare? Cât de europeană e Alianța pentru Moldova Europeană pe care a format-o PLDM și PL?

Alianța pentru Moldova Europeană este pro-europeană în program și susțineri. Numai că e bazată pe un guvern minoritar, care trebuie să aplice angajamentele din cadrul Acordului de Asociere și Acordului de Liber Schimb, trebuie să adopte reforme, nu ușoare, o legislație specifică, să construiască instituții și acestea să funcționeze. Cu precădere dificultățile vin în domeniul statului de drept, independenței justiției, profesionalizării ei, combaterii corupției. Aceste lucruri sunt așteptate, fapte directe, pentru că nivelul de răbdare și toleranță la nivelul UE, cel care a acționat până la alegeri, a scăzut dramatic.

Mai există o îngrijorare, cea a formulei de guvernare, în care nu au fost incluse toate partidele pro-europene. Când 55 de locuri în Parlament aparțin partidelor pro-europene, votate de populație, este greu să explici de ce ai un guvern minoritar, și susținut de comuniști, un partid mai degraba naționalist moldovenesc decât pro-european. Faptul că nu ai avut forța să formezi o asemenea majoritate, ba ai mai avut și eșecul Guvernului Leancă la vot, e dificil de explicat. E un deficit major de încredere care nu poate fi spulberat decât prin angajament și fapte directe, reforme serioase, voturi pentru legi ale reformei.

Nici titulatura de Alianță pentru Moldova Europeană, și nu Alianță pentru Integrare Europeană nu a fost tocmai reușită. Acest fapt transmite o schimbare de nivel de ambiție, de la perspectiva integrării la cea de simplă treansformare și alăturare UE.

Cred că gestul major de făcut este acela de a crea o majoritate pro-europeană efectivă și vizibilă în Parlament, pe care să se întemeieze o acțiune reformistă în direcția integrării europene a Republicii Moldova, cu o manifestare solidă de voință pe care să o perceapă publicul prin fapte, nu numai în spuse, angajamente, slogane.

  • Coalițiile minoritare au rezistat cu greu în țări cu tradiții democratice bine puse la punct, care va fi soarta celei create la Chișinău?

Republica Moldova are o istorie mai puțin fastă a coalițiilor în general. Uitați-vă la Alianța pentru Democrație și Reforme și recursul la votul din închisoare al lui Ilașcu, respectiv prăbușirea coaliției, apoi la coalițiile ulterioare – certuri, rivalități, nivel redus de cultură politică pentru a putea susține guvernarea și a evita expunerea publică a tuturor divergențelor. Nu e simplu, sunt începuturile democrației, cu atât mai complicat pentru un Guvern minoritar, care este un guvern de administrare, nu unul ce poate face reforme solide, dificile, care necesită un grad sporit de încredere și sprijin din partea populației. Aici este principala mea preocupare.

Știu că există resurse și resorturi pentru constituirea unei formule majoritare transparente, ar fi cazul ca acest pas să fie făcut repede, până la alegerile locale. Și reafirmarea orientărilor dincolo de declarații, prin reforme și acțiuni, a necesară pentru a convinge partenerii europeni de seriozitatea angajamentelor. Până în prezent, nu am depășit faza declarativă, ba sunt unele gesturi și semnale care vin mai degrabă în sens contrar.

  • Ce înseamnă rezultatul alegerilor din Găgăuzia și ce ar trebui să învețe Chișinău din această lecție?

Chișinăul trebuie să învețe să angajeze Găgăuzia, nu să o izoleze. Pe de altă parte am o abordare ceva mai nuanțată față de rezultatul alegerilor. În primul rând știu că Adunarea Populară este mult mai divizată, mai echilibrată, și poate nuanța foarte mult anumite porniri voluntariste, dacă ele apar. Apoi Găgăuzia e dependentă financiar într-o proporție uriașă de alocările de fonduri de la Chișinău, din bugetul de stat, nu e auto-sustenabilă. În plus, singurele alternative financiare sunt atragerea de fonduri europene și participarea în euroregiuni, precum Siret Prut Nistru, cu sediul la Iași.

Fostul bașcan, domnul Furmuzal, a fost mai preocupat să alerge prin Europa, inclusiv în zona Harghita-Covasna, pentru a susține separatismul, în loc să se preocupe de finanțarea proiectelor cetățenilor din regiune. Dacă și Irina Vlah va avea aceeași abordare, dublată de interese personale ce pot intra sub ancheta organelor de respectare a legii, lucrurile nu se vor îmbunătăți la Comrat și în regiune, iar dacă perspectiva sunt alocări bugetare de la Moscova, e de asemenea un drum închis.

Federația Rusă nu mai are bani de aruncat și lecția din regiunea separatistă nistreană ar trebui să fie învățată la Comrat și Tiraspol. Soarta găgăuzilor este legată intrinsec de statul Republica Moldova și de munca lor, pentru că nimeni nu poate lua regiunea în spate să o mute în inima Rusiei, în Turcia sau altundeva, așa cum nici nu poate aduce și plăti o armată care să păzească pentru decade o enclavă neproductivă în Bugeac.

  • Câștigul Irinei Vlah pentru funcția de bașcan al Găgăuziei ar putea influența relațiile și atitudinea Tiraspolului față de Chișinău?

Nu cred că are vreo importanță. Tiraspolul are propriile probleme, probleme foarte grave, pe care nu le poate rezolva decât tot venind la Chișinău și încercând reintegrarea și asumarea reformelor europene. Sistemul cu alocarea a peste 75% din buget de la un terț stat nu mai merge, trebuie muncă, investiții deschidere, deci intrarea în spațiul legal al Republicii Moldova pentru cetățeni, companii și, evident, autorități locale și regionale.

  • În ultima vreme Chișinăul a interzis câțiva jurnaliști cetățeni ai Federației Ruse. Sunt suficiente aceste măsuri pentru a înlătura propaganda rusă din Republica Moldova? Ce ar putea face mai mult?

Preocuparea pentru războiul informațional există în întreaga Europă, nu numai în Europa de Est sau în statele independente din spațiul post-sovietic. Există strategii care sunt elaborate astăzi la nivel statal, la nivelul UE și al NATO. Republica Moldova trebuie să își elaboreze propria strategie și propriile instrumente pentru ca să nu se trezească așa cum se întâmplă acum, că cineva îi impune o realitate paralelă, construită din frânturi de adevăruri, interpretări, silogisme, propaganda masivă și foarte multe minciuni.

Este greu să promovezi realitatea bazată pe argumente, fapte și lucruri palpabile după ce un asemenea mecanism acționează asupra publicului și transmite la Chișinău că Georgia a declanșat războiul ruso-georgian și nu că acesta a fost un război de ocupație punitiv al Rusiei, planificat din timp și declanșat înainte ca Saakashvili să fi prins de veste ce se întâmplă, nu să fi dat vreun ordin trupelor sale; la fel că Crimeea s-a reîntors la Rusia, nu că a avut loc un rapt teritoial, o anexare teritorială în bătaia puștilor, cu iz de Anschluss pentru că s-a similar aparența unui referendum; că e un război civil în Estul Ucrainei, nu o agresiune militară rusă prin intermediari, cu arme, trupe, voluntari și strategie rusă aplicată pe teren de comandanți, echipament și militari ruși.

Cât despre interdicții, aici lucrurile sunt mai dificile. E adevărat că Republica Moldova trebuie să preia controlul asupra spațiului său mediatic, să evite acțiunile de influență și propagandă asupra propriei populații. Că trebuie să aibă vectori de informare și instrumente de contracarare a războiului informațional. Dar ulterior, ideea interzicerii unor instrumente media sau a unor jurnaliști trebuie eliminată, sau utilizată cu foarte mare rezervă, când existe probe reale de implicare în alt tip de acțiuni, pentru a respecta regulile democrației. Nu suntem acolo, Chișinăul e controlat informațional de la Moscova într-o măsură copleșitoare, deci trebuie să reacționeze.

  • Dezastrul de pe piața valutară din Republica Moldova afectează direct și securitatea statului. Cum apreciația comportamentul autorităților moldovenești în această situație?

Prăbușirea monedei naționale are de a face în mai mare măsură cu mediul din regiune decât cu acțiunile Băncii Naționale sau ale autorităților Republicii Moldova. Uitați-vă la prăbușriea rublei, la cea a grivnei(punând deoparte starea de război). Situația e determinată de dependența și legătura prea puternică a sistemului financiar bancar de Moscova, de băncile ruse. Apoi în Republica Moldova s-au petrecut unele malversațiuni la nivelul băncilor care reclamă autorități de reglementare și sisteme de intelligence mai bine dezvoltate. E bună și ancheta post-factum, dar mai bine paza bună și sancționarea din timp a hoților, oricât de sofisticate ar fi schemele pentru fraudarea și preluarea băncilor sau spolierea lor de banii deponenților.

Autoritățile de la Chișinău au luat măsurile potrivite, pentru a putea reacționa în caz de nevoie, de presiune asupra băncilor. Dar vă reamintesc că și în SUA, și în Europa, și în România au căzut bănci, fie prin nerespectarea regulilor, prin furt sau prin lipsă de reglementare. În anii 1995-2000 au fost marile crahuri financiare în România, bazate pe fraudă, iar în lume criza 2007-2009 a început cu crahul Lehman Brothers, una dintre cele mai mari bănci ale lumii.

Dacă e să dau un sfat, acela este pentru oligarhii din stat: NU MAI FURAȚI! Pentru guvernanți, întăriți justiția, regulile și prevenția, adoptând regulile europene. Pentru statul Republica Moldova, atrageți bănci occidentale, bănci serioase, solide, cu capital occidental, nu vindeți toate băncile în Rusia. Iar pentru cetățeni, dacă aveți bănci occidentale, puneți-vă depozitele și banii acolo. O privatizare a băncilor cu probleme, aflate sub administrare specială a Băncii Naționale, cu mari structuri bancare europene, care au rezistat bine testelor de stres făcute de Banca Centrală Europeană, e varianta optimă și soluția imediată.

  • În timp ce cetățenii moldoveni sunt tot mai nemulțumiți de comportamentul autorităților, instituțiile europene laudă Republica Moldova “pentru succesul realizat în realizarea reformelor”. Credeți că UE nu cunoaște situația de facto sau cum s-ar explica asta?

UE cunoaște perfect situația din Republica Moldova, și SUA, și cu atât mai mult România. Nu există formule de a te ascunde astăzi, într-o lume interdependentă și intercorelată. Laudele nu sunt goale, drumul european și reformele sunt calea, indiferent cine sunt cei ce le susțin. Așa s-a întâmplat și în restul Europei. Importantă e reforma și aplicare regulilor, existența instituțiilor și a legilor, apoi acestea vor acționa și vor da rezultate chiar curățind pe cei care le-au adoptat. Uitați-vă în România. Parchetul Național Anticorupție a fost înființat în 2003 de Adrian Năstase, a devenit DNA în 2005, s-a înființat Agenția Națională de Integritate în 2005-2006, iar astăzi și Năstase a fost de două ori în închisoare, și fratele președintelui Băsescu, și directorul DIICOT-parchetul pentru combaterea crimei organizate și a terorismului, și directorul ANI însuși. Despre politicieni nu mai spunem: 13 miniștri din guvernele Ponta, din ultimii 3 ani sunt acolo, plus peste 100 de parlamentari sunt anchetați, judecați, arestați, condamnați, în diferite faze. Doar sprijinul public pentru reforme e necesar să vină din partea populației. Și votul pentru partidele care angajează reformele.

  • Discursurile insistente ale politicienilor moldoveni despre păstrarea neutrății “mai sunt la modă” în condițiile conflictului din Ucraina, care încă mai mocnește?

E o decizie suverană a Republicii Moldova, și ea trebuie să ia în calcul multe condiționări politice, între care relația cu Rusia și aspirațiile de integrare teritorială a Republicii Moldova. Sunt decizii și asumări politice ale majorității.

Personal, cred că e o utopie să mai vorbești despre neutralitate când politica “non bloc”, de naliniere a Ucrainei a dus la ceea ce vedeți astăzi, amputări teritoriale, război prin intermediari în Estul Ucrainei. Apoi Republica Moldova are trupe străine pe teritoriul său, în stânga Nistrului, care nu s-au retras. Cum ar putea fi ea neutră?

În plus, neutralitatea în sine costă. Trebuie să/și asiguri singur securitatea pe toate dimensiunile sale. Elveția, situată în mijlocul Europei, cheltuiește cât SUA per capita. Dar Republica Moldova la frontieră, își poate permite să cheltuiască singură pentru propria securitate, atât cât trebuie pentru a fi credibilă, sau are nevoie să intre într-un sistem de apărare colectivă?

Republica Moldova nu poate comunica credibil populației sale că are cum îndeplini una dintre atribuțiile statale fundamentale, cea de apărare a teritoriului și a securității statului, a securității cetățenilor săi. Am câteva sute de discuții detaliate pe această temă cu responsabili de la Chișinău, în special cu actualul Ministru al Apărării, Viorel Cibotaru, cînd era în societatea civilă și am încredere că vor căuta soluțiile cele mai bune. Deci trebuie să identifice soluții credibile în acest sens și cred că doar perfecționarea propriilor capabilități și cooperarea cu NATO, eventual și alte soluții ulterioare, ar putea ajuta.

Mulțumim!

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.