În Al Zubarah s-au descoperit şi porţelan chinezesc, japonez, precum şi monede germane, ceea ce demonstrează că acum 250 de ani funcţiona într-adevăr o reţea globală bine întreţinută. Moritz Kinzel de la Institutul de Studii Interculturale al Universităţii din Copenhaga împreună cu echipa sa au excavat până acum un cartier rezidenţial, o piaţă şi un palat de nu mai puţin de 10.000 de m2, găsind obiecte de ceramică, fragmente decorate din clădiri, cutii de lemn, greutăţi din piatră folosite de pescarii în căutarea perlelor.

Al Zubarah nu se afla nici sub control otoman, nici sub control britanic. Oamenii puteau face negoţ la modul cel mai liber, îşi puteau deschide afaceri.
Comerţul nu presupunea taxe, ceea ce cu siguranţă că a favorizat negustorii locali. Situaţia nu a durat însă prea mult, pentru că oraşul a fost distrus în 1811 de sultanul Oman-ului. Cum lumea a uitat de existenţa sa, oraşul dezolat s-a cufundat în nisip ca într-o capsulă temporală, ceea ce l-a ferit de inovaţiile epocii moderne, făcând descoperirea şi mai interesantă. Alte oraşe precum Doha, Dubai sau Mananma mai păstrează doar puţine monumente.

În al Zubarah, pe lângă pescuit, oamenii se bucurau şi de o viaţă culturală intensă: şcoli, biblioteci, poeţi. Multe lucruri rămân însă ascunse privirii, până în 2019 estimându-se că va fi excavat un procent de doar 5% din tot oraşul.