Revenirea lui Gheorghe Grâu: „Dumnezeu lucrează prin oameni”

facebook.com

Regăsire // Actorul a revenit în teatru, se implică în diverse proiecte, iar de curând a lansat o carte de poezie

La terasa „cu doi brazi” din apropierea Bibliotecii Naționale, pe unde întotdeauna e mare învălmășeală, iar trecătorii se înghesuie pe lângă mașinile parcate, l-am găsit pe actorul Gheorghe Grâu alături de prietenul său, compozitorul Iulian Caranfil.

În mirosul îmbietor de cafea și în fum de țigară, artiștii se bucurau de atmosfera autumnală, compozitorul citind o carte despre muzicienii români.

Actorul a luat două pere și le-a tăiat în câteva felii, îndemnându-ne să le gustăm, după care mi s-a prezentat cu blândețe.

„La noi în sat așa se întreabă. De-al cui ești? Eu sunt de-al lui Ion și Domnica Grâu. Sunt din Ciucur-Mingir, Cimișlia. De Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril e hramul satului meu și merg acolo cu o echipă de actori ca să fac un dar pentru săteni. Vom prezenta un spectacol, un film și îmi voi lansa cartea”, povestește Gheorghe Grâu, bucurându-se ca un copil că se va reîntoarce în localitatea natală.

Revenirea în teatru

După o perioadă „mai dificilă”, așa cum preferă să spună actorul despre vremurile când ajunsese om al străzii, Gheorghe Grâu a revenit în teatru. Acum activează la Naționalul „Mihai Eminescu” din Chișinău. Se ocupă de istoria teatrului de arhivă și documentare, de bibliotecă, dar și de articolele din presa curentă.

„Eu sunt mulțumit și împlinit de faptul că Dumnezeu există cu-adevărat și lucrează prin oameni”, spune actorul, care le este profund recunoscător colegilor și persoanelor care îl sprijină necondiționat. Cu toate acestea, Gheorghe Grâu consideră că „cel care te-ajuți, în primul rând, ești tu, apoi îngerul păzitor, Dumnezeu și după aceea anturajul. Pentru a lua, trebuie să oferi și trebuie neapărat să depui efort încontinuu”, specifică actorul.

Sora și vărul la librărie

De curând, Gheorghe Grâu a publicat și prima sa carte de poezii, numită „Iluzia tăcerii”, apărută la Editura „Cartier”. Cea mai mare surpriză actorul a avut-o la lansare. Deși vorbise anterior cu sora sa Olga de la Gura-Galbenei, care îl ispitise, nici prin cap nu îi trecu ce avusese femeia în gând.

„Am venit cu 20 de minute înainte de lansare ca să-ntâlnesc invitații. Intru în librărie. Librăria pustie. Acolo sunt două fotolii mari și roșii. Când mă uit mai bine, într-un fotoliu e sora mea, iar în alt fotoliu e Serafim, verișorul din sat. Stau ei așa lejer, unul în fața altuia ca la mama-n tindă. Eu, când i-am văzut, am rămas uimit. Vouă nu vă ajunge aici decât o măsuță mică, un ulcior cu vin și-un teanc de plăcinte… Doamne! Atâta bucurie…”, povestește emoționat actorul.

„Eu sunt ticălosul...”

Lansarea cărții sale a fost pentru Gheorghe Grâu o întâlnire cu cele mai dragi persoane la care a venit chiar și duhovnicul, mai puțin copiii săi. „Domnica e în Chișinău. Leanca e la Moscova, Ion e în Londra. Fiecare are calea lui și activitatea lui. Cu Domnica și cu Leanca comunicăm, cu Ion ne dăm de știre doar prin mămica sa, prin Aurica”, recunoaște poetul.

Leanca Grâu este și ea actriță cunoscută la Moscova, iar la cei 28 de ani ai săi a jucat deja în peste 40 de filme. Leanca a apărut în urma relației actorului cu actrița rusă Stella Ilnițkaia.

„E dornică să se întâlnească cu sora sa Domnica, inclusiv cu mine, iar asta mă bucură nespus. Copiii sunt rostul vieții. Mulțumesc mămicilor Stela, Aurica și Larisa că au crescut așa copii frumoși”, subliniază Gheorghe Grâu, în timp ce își șterge lacrimile și mai soarbe o gură de cafea.

„Eu sunt ticălosul”, spune actorul și face o pauză scurtă, în care ochii i se umezesc din nou, apoi continuă: „care nu le-am acordat dragostea părintească. În viața mea a dominat activitatea. Eu mă gândeam, dar greșit mă gândeam că, dacă voi face carieră, ei se vor mândri cu mine, dar ei nu aveau nevoie de a se mândri cu mine. Ei aveau nevoie de atenția mea, aveau nevoie să le dau o bomboană, să îi duc la film și să petrecem timpul împreună”, povestește cu regret poetul.Lacrimi și tăcere… După care Gheorghe Grâu își deschide cartea.

„Poezia e o stare”

„Poezia pentru mine e o stare. Viața noastră e poezie. Trebuie să o faci firesc, dacă ai trăit, dacă ai simțit, ai ce expune. Mai complicat e să trăiești decât să expui”, adaugă poetul, răsfoindu-și cartea.

Poeziile sale nu au titluri, pentru că sunt o trăire continuă, după cum motivează actorul. Iar „iluzia tăcerii”, titlul cărții, înseamnă că și tăcerea ne vorbește despre ceva.

Versurile sale sunt o tăcere plină cu stare. „Doar când taci precum pietrele tac/ Și tăcerea adâncă pe toate le-ncape/ Se-nalță ruga din inima ta/ Și pentru tine, și pentru aproape”, recită poetul, luându-și privirea din foile gălbui. Apoi, actorul povestește despre Dumnezeu, despre veșnicie, despre Rai…

„Iată Raiul”

„Iuli până acum e în Rai la doi brazi. La un ceai și-o carte, iată Raiul… Eli-a dat denumirea doi brazi și el a deschis aici și sala de lectură. Am niște poze în aparatul acesta. Eu stau cu o carte și Iulian stă cu o carte, iar Andrei Sochircă ne fotografiază”, râde Gheorghe Grâu și caută imaginile în telefon. Nu le găsește. Renunță. Își ridică privirea. „Iată și Boris Bechet. Salut, Boris!”, îi face cu mâna actorul.

Anterior, trecuse scriitorul Vasile Căpățână, acum mai trece și actrița Nelly Cozaru. „Tot Chișinăul trece pe aici”, subliniază prietenul actorului, Iulian Caranfil, deși până acum stătuse tăcut cu ochii ațintiți în carte.

Îi întreb dacă aceasta e a doua lor casă. „Unde te duci trebuie să te simți acasă. Dacă ai patru pereți, asta încă nu înseamnă că ești acasă. Principalul să fii acasă cu mintea”, spune îngândurat actorul. „Pământul este casa noastră”, adaugă și compozitorul.

Gheorghe Grâu încă răsfoiește cartea și, la un moment dat, spune: „Iată omul străzii de care mă întrebai. E în două rânduri: Și de m-am doborât cu ură/ M-ai ridicat din neagra zgură”. Actorul ia și ultima înghițitură de cafea și stinge țigara în scrumieră.