“În 1999, în centrul Chișinăului într-o zonă extrem de aglomerată a fost plasat un automobil capcană cu exploziv extrem de puternic. Nu a explodat doar prin minune, altfel era un carnagiu”, a anunţat astăzi pe pagina sa de facebook fostul premier Ion Sturza.
Potrivit omului de afaceri, evenimentul a avut loc după ce în 1999 un coleg inconștient din „conducerea de vârf” a sancționat capturarea pe teritoriul țării a liderului unei mișcări separatiste, considerată teroristă de statul vizat. Capturarea a fost efectuată de un comando străin, care a intrat ilegal în Moldova sub acoperirea „colegului”
“Nu pot să dau numele eroilor, nici ale antieroilor. Informațiile țin de secretul de stat. A fost o mare cumpănă prin care am trecut ca rezultat al lipsei de gândire și al lăcomiei unui omuleț”, a menţionat Ion Sturza, care a opinat că nici în zilele de astăzi Moldova nu e ferită de atacuri teroriste.
“Suntem noi astăzi feriți de așa ceva? După ce s-a constat unanim că țara este capturată, cine ne garantează că nu se mai face vreo „tranzacție” similară? Cine conduce formal astăzi țara? Când mă gândesc la „triumviratul” Timofti-Candu-Brega, mă apucă jalea și frica”, a conchis fostul premier.
Mai jos puteţi citi întâmplarea din 1999 narată de Ion Sturza.
Cu riscul de a divulga un secret, care nu mai e secret.
O poveste de demult. Sau de ce Moldova nu e ferită de atacuri teroriste
În 1999 un coleg inconștient din „conducerea de vârf” a sancționat capturarea pe teritoriul țării a liderului unei mișcări separatiste, considerată teroristă de statul vizat. Capturarea a fost efectuată de un comando străin, care a intrat ilegal în Moldova sub acoperirea „colegului”.
Nimeni din conducerea executivului, nici a MAI nu fusese pus la curent. Am aflat de acest lucru, deși eram prim-ministru, doar când a parvenit informația că instituțiile diplomatice moldovenești de peste hotare au fost blocate de demonstranți agresivi, parveniți din zona de conflict. În plus, o spun pentru prima dată public, am primit informații că în centrul Chișinăului într-o zonă extrem de aglomerată a fost plasat un automobil capcană cu exploziv extrem de puternic. Nu a explodat doar prin minune, altfel era un carnagiu…
Am ordonat ministrului de Interne să fie adunați toți reprezentanții diasporei respective, vreo 130 la număr, toți cunoscuți de organele de interne, undeva, fie și pe stadion. Și să fie informați că, dacă se întâmpla ceva cu moldovenii, ei rămâneau acolo pe veci. Cam dur, recunosc!
Colaboratorii Ministerului de Interne s-au descurcat perfect! Le voi fi recunoscător toată viața! La scurt timp demonstranții s-au retras de la ambasade, iar „diaspora” a plecat din Moldova. Am făcut și o vizită „colegului”.
Era speriat rău și cu izmenele pline…. S-a vehiculat că el primise pentru această operațiune „asistență” tehnică și nu numai…
Nu pot să dau numele eroilor, nici ale antieroilor. Informațiile țin de secretul de stat. A fost o mare cumpănă prin care am trecut ca rezultat al lipsei de gândire și al lăcomiei unui omuleț…
Suntem noi astăzi feriți de așa ceva? După ce s-a constat unanim că țara este capturată, cine ne garantează că nu se mai face vreo „tranzacție” similară? Cine conduce formal astăzi țara? Când mă gândesc la „triumviratul” Timofti-Candu-Brega, mă apucă jalea și frica.
Țara, fie ea și un pic „pe-o parte”, trebuie guvernată, nu știți voi „cum”, dar cu fermitate, responsabilitate și disciplină! Bâlbâiala „de-a guvernul” ne pune într-un pericol greu de estimat.
Nu mai e timp de jocuri!
.
