Din cauza frânării îndeplinirii promisiunilor făcute de alianţele din Parlamentul Republicii Moldova, constituite după evenimentele din 07 aprilie 2009, îndeosebi după furturile masive, inclusiv cel al secolului, adică miliardului de dolari, societatea civilă din RM a constituit Platforma Civică /Demnitate şi Adevăr/, care la 06 septembrie 2015 a convocat Marea Adunare Naţională la care au participat peste 100 mii cetăţeni. Marea Adunare Naţională a ales Consiliul MAN în frunte cu preşedintele Andrei Năstase şi a votat un şir de revendicări, inclusiv: demiterea Procurorului General, directorului Centrului Naţional Anticorupţie, guvernatorului Băncii Naţionale, Comisiei Electorale Centrale etc.
Totodată a făcut apel către participanţi, care doresc să-şi exprime protestul prin instalarea corturilor în PMAN, începând din 06 septembrie 2015 să rămână în PMAN. Astfel la 06 septembrie 2015 în PMAN a apărut aşa numitul oraş al demnităţii, din care a făcut parte şi sussemnatul. În cele şapte săptămâni nu a încetat nici o clipă să protesteze, fiind unul din cei mai activi protestatari.
Luni
Am păşit în a şaptea săptămână de protest de stat în cort. A fost greu, ploaie, vânt, frig, dar nu am putut să stau acasă când Basarabia se confruntă cu o multitudine de probleme, când sistemul politic moldav s-a împotmolit definitiv, când Statul, pretins democratic, a devenit oligarhic. Ca de obicei am luat ceaiul, după care am făcut o plimbare prin oraşul demnităţii, printre corturi discutând cu protestatarii, îndeosebi cu cei care stau în corturi de la început. Dispoziţia colegilor era cât se poate de bună, după cum arăta a fi şi ziua. La orele 12:00, ca de obicei, a avut loc conferinţa de presă cu participarea membrilor Consiliului Marii Adunări Naţionale.
Andrei Năstase, preşedintele CMAN şi Chiril Moţpan, membru al CMAN şi moderator, au dat citire unor declaraţii ale CMAN adresate Preşedintelui RM, Nicolae Timofti, şi Guvernului RM, vizavi de unele cerinţe primordiale care urmează a fi îndeplinite, dar şi convocarea în PMAN pe 01.11.2015 a unei adunări de constituire a grupului de iniţiativă cu privire la modificarea Constituţiei RM, privind alegerea Preşedintelui RM de către popor. Inga Grigoriu, membru al CMAN a adus la cunoştinţă că la 14:00 vom picheta Comisia Electorală Centrală ca rezultat al demiterii vicepreşedintelui CEC, Ştefan Urâtu.
La 13:00 am luat prânzul la o cantină de pe str. Ştefan cel Mare, unde mănânc de la începutul protestului, din banii mei, dar şi restul cheltuielilor pe parcursul protestelor au fost din bani proprii.
Protestul de la CEC a durat o oră. La discuţie cu protestatarii a ieşit Preşedintele CEC, Iurie Ciocan. Discuţia a fost destul de aprinsă, cu multe întrebări şi răspunsuri de genul: /Eu ştiu!/; /Sunt foarte pregătit./; /Am bună şcoală, sunt doctor în ştiinţe politice./ etc.
L-am întrebat şi eu: - Îl cunosc pe Ştefan Urâtu de pe băncile facultăţii, a fost şi va rămâne cu demnitate şi pentru adevăr, de ce a dat dovadă şi pe 04 octombrie 2015 la adunarea cetăţenilor din PMAN, unde a spus că alegerile din 30.11.2014 şi locale din 2015 au fost fraudate, dumitale, după ce nu o să mai deţii această funcţie, nu are să-ţi fie ruşine? Nu o să vă mustre conştiinţa? Răspuns nu am primit, doar s-a încreţit şi mai tare.
După pichetare, în oraşul demnităţii, au urmat discuţii aprinse. Protestatarii deveneau tot mai agitaţi, îndeosebi după Forumul iniţiat de Preşedintele RM din 14.10.2015 şi hotărârea Parlamentului RM din 15.10.2015, cu privire la ridicarea imunităţii liderului PLDM, deputatului Vladimir Filat şi reţinerea pe 30 zile în izolatorul CNA.
Pe feţele fiecărui protestatar se putea citi: /Ce urmează?/; /De ce doar Filat?/; /Ce facem cu Plahotniuc?/ etc.
Ca de obicei la orele 19:00 am urmărit ştirile la Jurnal TV, am mai discutat cu unii susţinători din mun. Chişinău, dar cireşica de pe tortă a fost un consilier de la PL din Floreşti, care a venit să susţină protestatarii, făcând şi o donaţie de 1000 lei.
La orele 21:00 am intrat în cort să scriu. De la 22:30 până la 23:20 m-am plimbat printre corturi discutând cu cei care încă nu dormeau. Era un timp, după o ploiţă, foarte frumos. M-am culcat aproape de miezul nopţii.
Marţi
M-am trezit la ora şase. După miezul nopţii s-a pornit o ploaie şi mai continua să plouă. Norocul protestatarilor că nu este tare frig, deocamdată este suportabil, a fost mai frig vreo două zile săptămâna trecută, dar am suportat. Important este că protestatarii, cei mai devotaţi revendicărilor înaintate de MAN din 06.09.2015, sunt hotărâţi să meargă până la capăt.
Ca de obicei în cortul mic, cum este, am făcut gimnastică, după care la toaleta publică de pe str. Bănulescu Bodoni colţ cu Ştefan cel Mare m-am spălat, a fost prima zi când nu m-am dezbrăcat pe jumătate, era mai frig, apoi ceaiul şi o nouă zi.
Ieri nu am scris nici un vers, a fost prima zi de la începutul protestului când nu mi-a venit muza ori evenimentele de ieri nu m-au inspirat. Azi posibil că voi recupera, mă inspiră ploaia şi atmosfera din cort.
Pe la orele 10:00, în pofida ploii am ieşit afară, orăşelul de corturi părea pustiu, doar în două locuri, sub umbrele, unii protestatari erau în discuţii. Am intrat şi eu cu ei în vorbă, aflând că am fost căutat pentru a merge la şedinţa Consiliului Marii Adunări Naţionale. Au mers trei persoane, din spusele lor discuţia cu membrii CMAN a fost destul de dură, şi-au expus unele viziuni asupra situaţiei, urma să aibă loc conferinţa de presă la care să aflăm mai multe.
Între timp de cercul nostru s-a apropiat o doamnă care a întrebat: Nu este nimeni de la Floreşti? Întorc capul şi nu-mi venea să cred ce văd în faţa mea, era o colegă de clasă din satul natal Sevirova, Ada Revenco (Panciuc), pe care nu o văzusem de vreo 35 de ani şi care venise de la Paris să susţină protestatarii. A fost o surpriză nemaipomenită, nu îmi venea să cred ochilor, a fost vrerea celui de Sus ca să ne întâlnim peste atâţi ani şi în atare circumstanţe.
I-am arătat cortul în care stau a şaptea săptămână, a rămas fără cuvinte de faptul că noi rezistăm în atare condiţii. Ulterior a făcut donaţii din partea ei şi a prietenilor moldoveni din Paris. La conferinţa de presă mai mult am discutat decât ascultat, dar totuşi am înţeles că se aşteaptă mari schimbări, doar să rezistăm.
După plecarea ei, îmi părea că am visat, dar revenindu-mi din şoc, am intrat în cort şi am continuat să lucrez asupra unor versuri, sper până la sfârşitul zilei să le termin.
Afară continua să plouă, dar aveam nevoie de puţină recreaţie şi pe la 17:30 am ieşit la plimbare, dar Chiril Moţpan, vicepreşedinte al Uniunii Teatrale şi membru al CMAN a organizat pentru protestatari o vizită la teatrul cu un singur actor, la spectacolul /Adam şi Eva/ am ieşit la orele 20:00, afară turna cu găleata, mi-am cumpărat un ceai verde şi în cort l-am servit cu plăcinte cu bostan cumpărate pe parcursul zilei şi am purces la scris. Până târziu am finalizat versurile /Îndură-te, Doamne Sfinte!/
Îndură-te, Doamne Sfinte!
Şi iarăşi peste cortul meu
Cerul lacrima îşi varsă,
I-o fi jale, aş crede eu,
Dar nu am cale întoarsă.
Îmi arunc privirea-n zare
Printre purele lui lacrimi
Şi cu gând la guvernare
Trec peste-ale mele patimi.
Din strămoşi noroc nu are,
Cerule, basarabeanul,
A trăit în dezolare
Cu rusul şi cu osmanul.
De un sfert de veac încearcă
Să-şi croiască altă cale,
Doamne Sfinte, parcă, parcă,
Dar că iarăşi mare jale.
Pe sfoară tras de şarlatani
Se zbate între est şi vest
Ajuns flămând şi fără bani,
Dar că din moşi-strămoşi onest.
Îndură-te, Doamne Sfinte,
Şi de el, căci e din turmă,
Dar de când se ţine minte
A mers sărmanul din urmă!
În jurul orei 00:00 m-am culcat, dar nu puteam să adorm deoarece ploua şi bătea vântul că la un moment dat mi se părea că o să se prăvale cortul şi îl sprijineam cu picioarele, spre dimineaţă când ploaia puţin s-a mai domolit, am adormit.
Miercuri
După ploaia din noapte m-am trezit pe la orele şapte, ploaia încetase şi părea că va fi o zi cu soare, după ce am făcut câteva exerciţii, am plecat să mă spăl, colegii de protest ieşeau din corturi ca guzganii, obosiţi, hainele ude, eram şi eu ud la picioare, dar mizam pe o zi mai caldă ca să-mi usuc încălţămintea.
După ce m-am spălat, am procurat un ceai, am revenit în cort mi-am scos papucii şi i-am pus în faţa cortului să se usuce, între timp am băut ceaiul cu plăcintă şi covrigi. Ieşise soarele, ziua devenea mai veselă, mi-am cremuit încălţămintea şi am ieşit la discuţie cu protestatarii, ardeam de nerăbdare să aflu amănunte despre incidentul din noapte. Un individ, care chipurile anterior fusese obijduit de un combatant, fiind în stare de ebrietate, a venit cu o grenadă în orăşelul demnităţii să ceară explicaţii de la cel cu pricina. Unul din combatanţi l-a luat cu binişorul şi măgulindu-l cu vorba l-a scos în afara corturilor, între timp venise poliţia şi presa, cât n-ar fi de straniu, dar prezent era canalul Publika TV. Ce a fost în realitate nu ştia nimeni, a fost o grenadă de luptă sau una falsă? Cine atât de operativ a informat poliţia şi televiziunea? Se dădea de bănuit că a fost o scenetă dintr-un spectacol regizat din afară. Fapt că combatanţii noştri s-au descurcat de minune.
Ziua era frumoasă şi sărmanii protestatari îşi întinseseră hainele, încălţămintea, plapome etc. să se usuce. Ni se ridicase şi nouă dispoziţia, puteam să ne încălzim, să ne simţim mai bine. La 10:30 am intrat în cort să scriu, lucram asupra unor versuri noi inspirat fiind de întâlnirea de ieri cu Ada Revenco (Panciuc).
La ora 12:00 a avut loc conferinţa de presă, Chiril Moţpan, membru al CMAN, a informat că membrii Consiliului sunt în şedinţă şi în timp apropiat vor da citire unei declaraţii importante. În plus a informat că termenul în care Preşedintele RM, Nicolae Timofti, să dea răspuns iniţiativei primului ministru al RM, Valeriu Streleţ, cu privire la demiterea directorului Centrului Naţional Anticorupţie expiră şi în cazul dat vom purcede la pichetarea reşedinţei Preşedintelui RM. Toţi eram în aşteptarea acţiunilor de mai departe.
De la orele 14:00 până la 16:00 am finalizat poezia /Doamne, mulţumesc eu ţie!/
Ca de obicei la orele 18:00, astăzi, după ce au încetat ploile, a fost reluată /Ora speranţei/ , discuţie liberă cu profesorul Ion Raţ, la care au fost puse în discuţie tarifele la gaz şi energia electrică, pichetarea CEC după demisia vicepreşedintelui Ştefan Urâtu, dar şi mersul îndeplinirii revendicărilor Marii Adunări Naţionale, din 06 septembrie 2015.
La orele 19:00 am privit ştirile la Jurnal TV, iar ulterior /Ora expertizei/ la care au participat: Vasile Năstase, membru al CMAN; Olga Nicolenco, politolog şi Arcadie Barbăroşie, sociolog, cel care a dat tonul discuţiei la Forumul din 14.10.2015. Discuţiile protestatarilor de după emisiune au durat până târziu, toţi aşteptau ce va urma.
La orele 22:30 am intrat în cort să fac totalul zilei de azi.
Joi
După câteva zile de ploi aseară am dormit bine. M-am trezit la 6:30 cu dispoziţie bună chiar dacă noaptea a fost răcoroasă. Am făcut puţină gimnastică, spălatul, ceaiul şi am ieşit printre corturi să discut cu protestatarii. În butoaie ardea focul, iar în jurul lor protestatari şi combatanţi. În cele aproape şapte săptămâni de stat în corturi, combatanţii au fost la cel mai înalt nivel, ei au fost cei care zi şi noapte ne vegheau, ocrotind liniştea şi bunăstarea în orăşel. La toţi le eram recunoscători pentru devotament şi cumsecădenie, nu ştiu dacă fără ei am fi rezistat provocărilor cu care ne confruntam adeseori, fiind şi conştienţi de faptul că printre noi erau şi persoane infiltrate cu scop bine determinat, evident distructiv.
După ce am schimbat câteva vorbe cu unii şi cu alţii, am aflat că o parte din protestatari nu au dormit toată noaptea de frig, stând în jurul butoaielor. Era greu, nopţile deveneau mai reci, dar trebuie să rezistăm. Pe la orele 9.00 m-a telefonat Nicolae Bobîrcă, medic, care a stat primele două săptămâni cu mine în cort şi s-a interesat cum e situaţia şi dacă mai rezist, propunând să-mi aducă un reşou electric. I-am răspuns că deocamdată e suportabil. De fapt perioada de stat în cort m-a călit, mi-a întărit organismul, devenisem mai rezistent, în cele şapte săptămâni nu răcisem.
Pe la orele 22:00 am pus mâna pe pix să aştern câteva rânduri, se arăta o zi frumoasă, soarele prin razele sale încerca să ia locul butoaielor. Anume el m-a inspirat să aştern până la conferinţa de presă de la orele 00:00 versurile: Doamne, mare-ţi e puterea!
Doamne, mare-ţi e puterea!
Soarele raza-şi întinde
Zâmbind peste cortul meu,
Ca un tată mă cuprinde
Văzând că îmi este greu.
Mă întind şi eu, fireşte,
Ca un prunc în aşternut,
Simţind cum mi se-ncălzeşte
Trupul meu făcut din lut.
Doamne, mare-ţi e puterea
Şi de toţi te îngrijeşti,
Orişicui îi iei durerea
Arătând că-n ceruri eşti.
Scos parcă din amorţire
Păşesc într-o nouă zi,
Cu gândul la izbăvire,
Cu gândul la ce-o mai fi.
La orele 12:00 nu a avut loc conferinţa de presă, în schimb am urmărit la televizor în direct şedinţa Parlamentului RM. Atât protestatarii, cât şi susţinătorii erau foarte indignaţi de comportamentul liderilor politici, dar îndeosebi de comportamentul Preşedintelui Parlamentului RM, Adrian Candu, care a dat de înţeles că nu are de gând să îndeplinească revendicările Marii Adunări Naţionale din 06 septembrie 2015.
Mai mult ca atât, nici Preşedintele RM, Nicolae Timofti, nu a emis decret cu privire la demiterea directorului CNA, astfel deputaţii iarăşi şi-au făcut pe plac, modificând legea după bunul lor plac, preluând ocrotirea directă a directorului CNA. În plus s-a văzut clar că locul PLDM l-au ocupat comuniştii, prefigurându-se o nouă-veche alianţă. Devenea clar că, cu crizanteme ei nu vor îndeplini nici un punct din revendicări.
Din discuţia cu Andrei Năstase, preşedintele CMAN, am înţeles că vom schimba tactica de protestare, urmând ca a doua zi să pichetăm reşedinţa Preşedintelui RM.
La orele 14:30 am discutat cu Vasile Zgardan, membru al CMAN, despre organizarea cetăţenilor raionului Floreşti pentru venirea la adunarea de constituire a grupului de iniţiativă, pentru colectarea semnăturilor privind alegerea Preşedintelui RM de către popor, din data de 01.11.2015.
La orele 18:00 ca de obicei /Ora speranţei/, iar la 19:00 am urmărit ştirile la Jurnal TV, ulterior /Cabinetul din umbră/ cu Val Butnaru, apoi am mai discutat cu protestatarii, m-am încălzit la butoaie, am mai urmărit unii trimişi cu misiuni speciale în orăşelul de corturi.
M-am culcat la ora 01:30.
Vineri
Noaptea a fost răcoroasă, am dormit rău şi puţin, de la orele 04.30 nu am mai putut să dorm. Gândurile îmi zburau la cele trăite în ultimele săptămâni, la soţie care în pofida faptului că a rămas acasă cu mâna ruptă a acceptat să continuu ceea ce am început şi care de fiecare zi se interesa de parcă era şi ea în toiul evenimentelor, la fiica, Diana, din Geneva, care mă încuraja şi spunea să merg până la capăt.
Cu feciorul Radu mă întâlneam aproape zilnic, ba mai mult, la început şi el a dormit în cort, veneau şi nepoţelele, erau foarte impresionate de cum trăim, îl rugau pe tatăl lor să ia şi el un cort şi să vină cu familia. În pofida faptului că am fecior bine aranjat în Chişinău, pe parcurs a şapte săptămâni, nu am dormit nici o noapte la el, la rugămintea de a rămânea peste noapte după ce îmi făceam câte un duş, le răspundeam că după, după ce finalizăm cu protestele. Cu aşa gânduri m-au prins zorile.
Ca de obicei am făcut gimnastica de dimineaţă, m-am spălat la locul vechi, am băut ceaiul, de data asta la cantina improvizată în orăşelul demnităţii, şi am mers să discut cu protestatarii. Butoaiele îşi făceau treaba încălzind băieţii, aşa că m-am apropiat să-mi usuc scurta, se udase de la condensaţia din cort, m-am întors cu spatele şi discutam de toate, dar principalul la ordinea zilei era pichetarea pe care urma să o facem în această zi.
Mi-a telefonat soţia şi s-a interesat dacă nu mi-a fost frig, mi-a spus noutăţile din oraş, iar nu mult după şi feciorul cu aceeaşi întrebare, de fapt o făceau cu regularitate în fiecare zi, îşi făceau griji să nu răcesc. Totuşi este minunat când ştii că momentele vieţii sunt trăite şi de cei care îţi sunt aproape. Rezistam şi nu aveam de gând să cedez, era important să merg până la capăt, de ce încurajam şi colegii de protest, care erau de aceeaşi părere. De fapt ne încurajam unii pe alţii. De dimineaţă am avut o discuţie cu un fost elev, care din informaţie veridică, era în slujba lui Plahotniuc, adeseori îl vedeam învârtindu-se printre corturi, i-am spus să fie atent că oricum patronul va pleca, iar pata va rămâne pentru toată viaţa.
Ieşise soarele, razele îşi făceau treaba de minune şi noi devenisem mai veseli, bine dispuşi aşteptând conferinţa de presă de la orele 12:00, de la care urma să aflăm programul de mai departe şi ora pichetării.
După ora 10:00 m-au telefonat unii floreşteni cu care ţineam legătură permanent şi cu care urma să facem reforme şi în raion. Aşteptau cu nerăbdare finalizarea la Chişinău ca să revin la Floreşti şi să purcedem la treabă, urma să constituim grupul de iniţiativă pentru colectarea semnăturilor pentru modificarea Constituţiei la Floreşti, să facem unele schiţări de constituire a filialei raionale Floreşti a viitorului partid etc.
Se adunase multă lume în orăşelul demnităţii, susţinători şi protestatari, astfel că la conferinţa de presă care începuse la orele 12:10 atmosfera era încinsă şi aplauzele când vorbea Andrei Năstase, preşedintele CMAN, nu conteneau. Domnia sa a dat citire unor declaraţii care unanim au fost adoptate la şedinţa de astăzi a consiliului, printre ele se numărau pichetarea reşedinţei Preşedintelui RM, Nicolae Timofti, cu cerinţa să emită decret cu privire la destituirea din funcţie a directorului CNA, Chetraru, consolidarea societăţii civile în teritoriu şi pregătirea de adunarea de constituire a grupului de iniţiativă pentru colectarea semnăturilor privind alegerea Preşedintelui RM de către popor, de asemenea cerinţa de a micşora numărul deputaţilor de la 101, la 71, şi scoaterea imunităţii deputaţilor. De asemenea se anunţase că la 13:45 pornim în marş spre reşedinţa Preşedintelui. Toţi cei prezenţi erau bine dispuşi şi pregătiţi de pichetare, după ziua de ieri, adică după ceea ce s-a întâmplat în Parlament, se simţea consolidarea societăţii civile, care era foarte necesară. Ziua este frumoasă, soare, era clar că Dumnezeu este cu noi şi ne binecuvântează acţiunile.
La orele 13:00 o coloană impunătoare a pornit spre Preşedinţia Republicii Moldova. Sediul era împânzit de poliţie, era clar că actuala conducere a RM se teme de popor, A ieşit un demnitar şi a informat că Preşedintele nu este. Ulterior toţi am plecat la hotelul /Codru/, cuibul oligarhului Plahotniuc. Protestatarii erau agitaţi, printre ei se auzeau scandări de genul: Gata, răbdarea crapă! Următoarea dată nu ne va putea opri nimeni.
Era clar că societatea civilă se consolidează şi nu mai vrea să fie la nesfârşit folosită ca unealtă de hoţii şi oligarhii de la putere.
Jurnal.md
