Noi astăzi strigăm „Cerem ţara înapoi!”, da v-aţi întrebat, când am rămas noi fără ţară? În 2009, când le-am încredinţat-o bandiţilor care ne conduc astăzi? Nici pe departe. Noi am rămas fără ţară chiar de a doua zi, după ce ne-am declarat Independenţa.

La 27 august 1991 ne-am declarat Independenţa, iar a două zi, pe 28 august, eram deja fără ţară. Noi le-am cedat-o lor, politicienilor. „Lasă ei să facă bine şi ţării, şi nouă”, ne-am zis. Am crezut că după ce am avut alegeri libere şi i-am ales pe cine am vrut noi, înseamnă că ei în mod automat o să ne facă bine. Iar ei, care de-odată s-au trezit în fotoliile în care înaintea lor şezuseră Bodiul şi Grosu, în scurt timp au devenit şi ei nişte Bodiuli şi Grosu.

Adică ei comandă, noi executăm. Cine să ne spună nouă atunci că în societatea liberă e invers: poporul comandă, iar guvernanţii execută. Cum comandă orice popor liber? Prin lege, prin justiţie. Păi uite, ei ţara au început să ne-o fure pe bucăţi. Mai întâi ne-au lăsat fără justiţie.

Aceasta nu a devenit a treia putere în stat, da o slugă a singurei puteri din stat. Şi în loc în 24 de ani să evoluăm spre mai multă independenţă a justiţiei, noi astăzi am ajuns la cea mai slugarnică justiţie.