Miercuri seara a avut loc o şedinţă în subsolul sediului Partidului Democrat din Moldova (PDM), din centrul Chişinăului, la care au participat liderii PDM, Partidului Liberal (PL) şi Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM). S-a căzut de acord că joi, 15 octombrie, Corneliu Gurin, procurorul general, va demisiona iar coaliţia de guvernământ se va apuca serios de reforme. Demisia procurorului general era solicitată de aproape nouă luni de zecile de mii de protestatari care cereau anchetarea „jafului secolului”, cum numeau dispariţia unui miliar de dolari din Banca de Economii a Moldovei, Banca Socială şi Unibank. Vlad Filat, liderul PLDM, ceruse cu două zile în urmă, demiterea lui Gurin, însă reprezentanţii PDM au respins categoric această solicitare.
 
În ultimii şase ani, de când la Chişinău sunt la putere partide pro-europene, liderii coaliţiei şi-au împărţit între ei cele mai importante funcţii în stat şi sferele de influenţă. Procuratura Generală şi Centrul Naţional Anticorupţie (CNA), echivalentul DNA-ului românesc, sunt controlate politic de PDM. La rândul său, PDM, care prin atragerea fostului comunist Marian Lupu, dezamăgit că n-a fost propus la funcţia de preşedinte după evenimentele din 7 aprilie 2009, a smuls câteva procente din electoratul Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) trimiţându-l pe Vladimir Voronin după 8 ani în opoziţie, este finanţat şi practic controlat de un controversat om de afaceri Vlad Plahotniuc. Acesta are şi paşaport românesc, dar sub un alt nume, iar împotriva sa procuratura de la Bucureşti ar fi deschis un dosar prin 2010, despre care nu se mai ştie nimic.
 
15 octombrie. Începe sesiunea de toamnă a Parlamentului de la Chişinău. Procurorul general Gurin este aşteptat să-şi prezinte demisia. Iau cuvântul Vladimir Voronin, Mihail Ghimpu şi Marian Lupu. Însă, stupoare! Liderul comunist cere retragerea imunităţii lui Filat, liberalul unionist anunţă începerea luptei cu corupţia, iar preşedintele PDM susţine necesitatea cooptării la guvernare a fostului premier Iurie Leancă, care a părăsit PLDM după ce n-a mai fost propus premier. Filat a fost atras într-o cursă. Toţi liderii politici aveau rolurile dinainte distribuite: comunistul Voronin, moldovenistul Lupu, unionistul Ghimpu, pro-europeanul Leancă, pro-rusul Igor Dodon, preşedintele Partidului Socialiştilor (PS). Până şi Renato Usatîi, primarul din Bălţi şi liderul Partidului Nostru, formaţiune politică scoasă din cursă cu două zile înaintea alegerile parlamentare de anul trecut, a organizat un cordon de militanţi socialişti în jurul Parlamentului, în dimineaţa de 15 octombrie. Înainte de începerea procedurii parlamentare de ridicare a imunităţii, fără să existe vreun ordin de reţinere, Usatîi a promis la microfon că va face cadou un Mercedes nou-nouţ poliţistului care-l prinde pe fostul premier. Mai mult, protestatarii dirijaţi de controversatul politician au verificat maşinile care veneau şi plecau de la Parlament. Deci şi Usatîi a avut un rol de jucat în acest scenariu.
 
La 12.00, Procurorul General a cerut Parlamentului ridicarea imunităţii liderului PLDM. „Avem probe concludente despre implicarea lui Filat în fraudele de la Banca de Economii, prejudiciul fiind estimat la câteva sute de milioane de euro”. Cererea este bazată pe autodenunţul controversatului primar de Orhei, Ilan Shor, care poartă data de 12 octombrie. Shor afirmă că a bătut el însuşi la maşină autodenunţul, în limba rusă. Documentului îi este ataşat un proces verbal „de audiere a martorului” care poartă data de 13 octombrie, şi semnătura nu mai puţin controversatului „procurorul-anticorupţie” Adrian Popenco. Filat este acuzat că a primit 250 de milioane dolari de la Shor, pentru a opri controalele la firmele acestuia şi a-l sprijini în diferite afaceri şi privatizări. Când Shor a preluat conducerea Băncii de Economii a Moldovei a venit şi cea mai mare mită pentru Filat. Ceea ce, însă, nu explică „jaful secolului”, dispariţia unui miliard de dolari din trei bănci moldoveneşti, cum pretinde procurorul general.
 
La 14.45 Comisia Juridică a aprobat solicitarea lui Gurin privind ridicarea imunităţii lui Filat. La ora 15.00 Filat, fără să fi văzut acuzaţiile care i se aduc, a improvizat un discurs în Parlament, poate cel mai bun din cariera sa. Majoritatea astfel formată - socialişti pro-ruşi, liberali pro-unionişti, comunişti, socialişti pro-europeni, populari (Leancă) - a votat cu un zdrobitor 79-0 pentru ridicarea imunităţii fostului premier Filat. Peste câteva ore, Filat care venise de dimineaţă să ceară demisia procurorului general, se afla în arestul CNA. Iar deputaţilor (care nu primiseră roluri în scenariul de joi) şi continuau să ceară demiterea procurorului Gurin, acesta le-a răspuns că nu mai poate acum pleca, pentru că dacă ar pleca „ar prejudicia mersul anchetei”.
 
Cine câştigă de pe urma arestării lui Filat?
 
Cine vrea să înţeleagă situaţia din Republica Moldova ar trebui ca pe lângă lectura analizelor - numeroase, unele foarte bune - publicate la Chişinău, să vadă şi filmul Black Mass, cu Johnny Depp, film care poate oferi câteva sugestii interesante de adăugat la grila de evaluare a situaţiei politice de la Chişinău.
 
Nu este nici o exagerare în afirmaţia că un singur om controlează o ţară, e drept mică, şi pe deasupra şi cea mai săracă din Europa. La nivelul secretarului general al Consiliului Europei, comisarilor europeni sau înalţilor demnitari de la Departamentul de Stat acest lucru este bine ştiut. Însă agenda internaţională este încărcată cu multe alte dosare, iar Moldova e prea mică, astfel încât Chişinăul a rămas doar în atenţia Bucureştiului.
 
De altfel, lansarea pe orbita lumii politice a lui Plahotniuc s-ar fi produs cu ocazia primei vizite a lui Voronin la Bucureşti, când Plahotniuc i-ar fi fost prezentat de Iliescu liderului moldovean, cu ocazia primirii acestuia la Cotroceni. În acel moment, Plahotniuc era director general al „Petrom Moldova” şi era sprijinit de persoane importante din guvernul Adrian Năstase. Plahotniuc a intrat în marea politică abia în 2008, când decide să finanţeze PDM, contribuind decisiv la victoria forţelor pro-europene în alegerile din iulie 2009 şi la formarea, în septembrie, a primului guvern al Alianţei pentru Integrare Europeană, în frunte cu Filat. Relaţiile dintre cei doi Vladimiri, Plahotniuc şi Filat, s-au deteriorat tot mai mult, aruncând în aer coaliţia de guvernare în februarie 2013, când PLDM a votat alături de comunişti destituirea lui Plahotniuc din funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului şi a lui Lupu din cea de preşedinte al Republicii Moldova, în timp ce PDM a votat, tot alături de comunişti, căderea guvernului Filat. Această criză s-a încheiat cu îngenuncherea lui Filat, care s-a umilit degeaba în faţa lui Plahotniuc cerându-i public iertare, în speranţa că se va putea întoarce în fotoliul de premier. Inutil, de vreme ce Curtea Constituţională a decis că cel care a fost acuzat de corupţie într-o moţiune de cenzură aprobată, nu mai poate ocupa funcţia de premier. Altfel spus, Filat era sancţionat că n-avea şapcă! În spatele acestei decizii care inovează jurisprudenţa se afla Alexandru Tănase, fiul regretatului Constantin Tănase care scotea ziarul „Timpul”, publicaţie pro-unionistă finanţată parţial de la Bucureşti. Talentat politician şi avocat, Al. Tănase a fost coleg de partid cu Filat, dar între timp a devenit adversar personal al liderului PLDM şi s-a retras la Curtea Constituţională.
 
Căderea lui Filat coincide cu preluarea la Bucureşti a controlului asupra relaţiei cu Moldova de către premierul Ponta. Filat şi PLDM făceau parte din Partidul Popular European. Fostul premier de la Chişinău fusese sprijinit de preşedintele Băsescu. Aliatul PSD-ului în Moldova este PDM-ul lui Lupu şi Plahotniuc, ambele partide făcând parte din Internaţionala Socialistă.
 
De ceva timp, Filat nu mai controla nimic, devenise doar o umbră din ceea ce fusese odată cel mai talentat politician al generaţiei sale, cu peste 50% încredere în sondaje dar şi, potrivit folclorului urban din Chişinău, unul dintre cei mai corupţi. La şedinţele Coaliţiei era tăcut, accepta tot ce i se cerea. Era partenerul ideal pentru că nu punea probleme. Apropiaţii spuneau cu două săptămână în urmă, că se aştepta să fie arestat, însă la începutul anului viitor.
 
Atunci, de ce tot acest scenariu menit parcă să compromită lupta împotriva corupţiei? Presa şi analiştii de la Chişinău au socotit că dividendele de pe urma arestării lui Filat sunt mai mari: Plahotniuc securizează poziţia procurorului general Gurin, o piesă importantă a sa în angrenajul puterii oculte, care s-ar baza nu doar pe cumpărarea politicienilor ci şi pe şantajarea lor cu dosare penale, în condiţiile în care protestatarii din Piaţa Marii Adunări Naţionale ceruseră insistent în ultimele luni demisia lui Gurin; transmite un mesaj către Occident prin care anunţă începerea luptei împotriva marii corupţii; îndeplineşte una dintre condiţiile FMI care cere anchetarea dispariţiei miliardului de dolari din bănci, în vederea reluării discuţiilor pentru încheierea unui nou acord de finanţare, cu ocazia misiunii de evaluare din noiembrie (acordul este vital pentru salvarea Moldovei care altfel riscă să intre în faliment); oferă zecilor de mii de protestatari din Chişinău capul lui Filat, pe care-l fac unic (deocamdată!) vinovat de furtul unui miliard de dolari.
 
Mai mult, potrivit unor apropiaţi ai celor doi Vladimiri, Plahotniuc este obsedat de ideea că protestele civice ale Platformei Demnitate şi Adevăr sunt sprijinite de Filat care ar complota împreună cu un fost partener de afaceri al lui Plahotniuc, condamnat de un tribunal din Moldova, şi care s-a refugiat în Germania. Cu alte cuvinte, moldovenii care au ieşit cu zecile de mii în Piaţa Marii Adunări Naţionale în ultimele 10 luni, ca să protesteze împotriva jafului din bănci şi pentru reforme europene sunt manipulaţi de adversarii lui Plahotniuc. Greu de crezut că e nevoie de vreun complot ca să scoţi oamenii în stradă, în condiţiile în care miliardul de dolari furat reprezintă circa 2/3 din bugetul ţării şi a redus cu 1/5 PIB-ul Moldovei. Doar confirmarea oficială a jafului a generat o inflaţie de peste 30%. Ca să nu mai vorbim despre creşterea dramatică a preţurilor şi sărăcirea galopantă a populaţiei.
 
Ce urmează?
 
Odată cu arestarea lui Filat, coaliţia a pierdut majoritatea, are doar 50 de voturi în Parlament, din 101. Va urma o reformatare, dar după ce preşedintele Nicolae Timofti va răspunde cererii premierului Valeriu Streleţ (PLDM) de a-l demite pe şeful parchetului anticorupţie, Viorel Chetraru, considerat de presă „omul lui Plahotniuc”. Pentru următoarele săptămâni, cel mai probabil Leancă se va alătura coaliţiei cu cele trei voturi ale sale. PLDM ar putea pierde funcţia de premier, pentru că nu mai este partidul din coaliţie cu cei mai mulţi deputaţi, această poziţie revenind PDM-ului. La schimb, dacă rămâne în coaliţie PLDM ar putea prelua conducerea Parlamentului. PDM poate să-l numească în funcţia de premier pe actualul preşedinte al Parlamentului, Andrian Candu, finul lui Plahotniuc sau să aducă un tehnocrat sau un politician - tehnocrat, precum Leancă. Sunt vremuri grele la Chişinău, Leancă are o relaţie foarte bună cu Ponta, iar finanţele moldoveneşti au urgentă nevoie de lichidităţi pentru plata salariilor şi pensiilor. Tot în acest scenariu al reformatării coaliţiei, PLDM poate fi scos de la guvernare, câţiva deputaţi l-ar putea urma pe Leancă, şi astfel s-ar forma o nouă coaliţie PDM, Partidul Popular European din Moldova (PPE, adică grupul lui Leancă), PL şi PCRM (comuniştii pot intra direct în guvern sau doar susţin din umbră executivul în Parlament în schimbul unor poziţii minore în administraţie). Dacă e să dăm crezare majorităţii analiştilor de la Chişinău, toţi liderii acestor partide ar fi controlaţi de Plahotniuc, unii financiar, alţii şantajaţi cu dosare. Coaliţia care se va construi în următoarele săptămâni va trebui să aleagă preşedintele republicii, în martie, când expiră mandatul lui Nicolae Timofti. Va fi foarte complicat, de vreme ce trebuie să adune 3/5 din voturile deputaţilor, iar în mod tradiţional scrutinul a generat mari crize politice.
 
O altă variantă, a doua, mai puţin probabilă, ar fi o coaliţie de stânga, PDM, PS, PCRM, la fel de bine controlată de Plahotniuc, dar care va stârni prea puţin optimism în Occident pentru reluarea finanţărilor către Moldova.
 
În viitorul apropiat, tot aşa de puţin probabil este şi scenariul alegerilor anticipate. Chiar dacă PDM şi Plahotniuc (în ultimul interviu, în limba rusă) par să ia în calcul tot mai serios varianta alegerilor anticipate, procedura complicată a declanşării acestora le amână până la toamna 2016. Până atunci, potrivit comentatorilor, dreapta s-ar putea reformata şi relansa, cu riscul major pentru Plahotniuc ca din Platforma civică DA să se cristalizeze o formaţiune politică autentic pro-europeană, o veritabilă ameninţare la adresa regimului său oligarhic. Această formaţiune va ameninţa, în aceeaşi măsură, şi PL-ul lui Ghimpu & Chirtoacă, PLDM -ul lui Streleţ (dacă mai rămâne ceva din el peste câteva luni!), PPE-ul lui Leancă (toate partide obosite şi şifonate de numeroase scandaluri sau care nu decolează, cazul lui Leancă). Pe marginea din dreapta a terenului se pregătesc să iasă la încălzire câţiva potenţiali lideri de partid. Deocamdată fac doar uşoare genuflexiuni pe la Bucureşti.
n curând se va încheia un capitol în politica moldovenească. Pur şi simplu lucrurile nu mai pot continua aşa. Fie Moldova se va prăbuşi ca stat şi atunci România va aduna cioburile (cum speră unii la Bucureşti care cântă de vreo doi ani prohodul vecinului de la est; avem şi noi imperialiştii noştri!), fie va începe construcţia unei noi elite politice şi economice, compatibilă cu mileniul trei.
 
Procuratura, ca şi în cazul României, ar putea să grăbească procesul cu o singură condiţie, să iasă de sub controlul lui Plahotniuc. Altfel, cel mai probabil, vechea gardă, după ce a compromis tema europeană va sfârşi prin a compromite şi anti-corupţia. Fără refacerea încrederii populaţiei în conducători, Republica Moldova n-are nici o şansă de progres. Va bălti mult timp de acum încolo într-o zonă gri, la periferia a doua lumi, occidentală şi euro-asiatică.
 
Din vechea gardă de la Chişinău, unii lideri vor merge la puşcărie (anti-corupţia, chiar dacă e pilotată politic, trebuie continuată, a început prost, dar alta n-avem!), câţiva îşi vor negocia imunitatea, nu puţini îşi vor lichida afacerile şi vor pleca spre alte zări, lăsând Moldova într-o sărăcie lucie. Plecarea lui Ponta din fruntea guvernului României va accentua percepţia de sfârşit de epocă. Cine va prelua dosarul Republica Moldova la Bucureşti ar putea să influenţeze evoluţiile de la Chişinău. Conflictul ruso-ucrainean a îndepărtat pentru moment presiunea Rusiei de graniţele Moldovei, dar şi miliardele de dolari ale mafioţilor ruşi care erau albite prin băncile şi tribunalele moldoveneşti. Fără dividendele din acele transferuri, magnaţii de la Chişinău au început să-şi devalizeze propriile bănci.
 
Responsabilul de relaţia cu Moldova s-a aflat când la Palatul Victoria, când la Cotroceni. Schimbarea lui Ponta ar putea fi o bună ocazie pentru preşedintele Klaus Iohannis să iar dosarul în mâinile sale. Dacă va fi lăsat. Unii se tem că, precum Băsescu l-a sprijinit pe Filat sau Ponta pe Plahotniuc, şi Iohannis s-ar putea să-l sprijine pe Renato Usatîi. Doar a locuit la sora lui Renato din Bucureşti, în campania electorală.