Adrian Popenco a instrumentat şi cazul lui Nicolae Vicol, fostul şef al FISC, iar avocatul acestuia, Ana Ursachi, declara acum doi ani că Popenco a încălcat flagrant legislaţia atunci când l-a reţinut pe Vicol. „El a fost semnatarul procesului ilegal de reţinere. Nimic altceva decât fenomenul „comandă” nu a dirijat acţiunile lui Popenco. Ştiind că este un dosar iniţiat de Plahotniuc, care este generos cu cei care execută, Popenco a recurs nu pentru prima dată la acest uz de fals”, spunea Ursachi, în 2013.

Numele lui Popenco a ajuns şi în lista Magnitsky, de rând cu procurori şi judecători care prin deciziile lor au afectat imaginea Republicii Moldova, prin numeroase condamnări la CEDO.

Acuzaţii la adresa lui Popenco au fost făcute şi de avocatul Oleg Mancevschi. Juristul susţine că un agricultor din raionul Râşcani s-a ales cu un dosar la comandă, fiind învinuit de escrocherii în proporţii deosebit de mari. În cadrul urmăririi penale, Adrian Popenco ar fi prelungit termenul cercetărilor pe marginea unor cauze inexistente. Dosarul a fost tergiversat câţiva ani, până în anul 2012, când agricultorul a fost achitat de judecătorii din raionul Râşcani. Astfel, magistraţii au confirmat fărădelegile comise de Popenco. 

Adrian Popenco a ajuns în atenţia opiniei publice şi în alte dosare despre care s-a spus că au fost instrumentate la comandă politică. Anterior s-a vehiculat că anume Popenco a făcut publice interceptările telefonice, în care apar vocile unor demnitari. Procurorul a recunoscut că a avut acces la înregistrări şi a depus atunci o cerere de autorecuzare, fiind exclus de la investigarea cauzei.

Tot în 2013, Ana Ursachi a adresat o plângere procurorului general, Corneliu Gurin, cerând atragerea la răspundere penală pentru abuz în serviciu a lui Popenco. Avocatul a invocat abuzul în serviciu, care a dus la iniţierea urmăririi penale ilegale în privinţa unor ex-procurori. Este vorba despre cazul ex-procurorului Valentin Caşu, care în 2001 a examinat diminuarea activelor Băncii de Economii şi a emis ordonanţa de refuz în pornirea procesului penal din lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii.

Despre emiterea ordonanţe emise de Valentin Caşu au fost informate prin poştă Curtea de Conturi, Banca Naţională a Moldovei, Banca de Economii. Această ordonanţă nu a fost atacată, rămânând una definitivă şi irevocabilă. Ulterior, după 11 ani de la emiterea ordonanţei din 2001, Valentin Caşu şi un coleg de-al său au fost audiaţi în calitate de martori în dosarul penal intentat la cererea BEM, vizând aceleaşi circumstanţe elucidate prin ordonanţa din 2001. În şedinţele Curţii de Apel Chişinău aceştia au confirmat autenticitatea ordonanţei din 2001, precum şi faptul că aceasta a fost formulată, redactată şi semnată de către Valentin Caşu, iar apoi comunicată superiorilor, persoanelor şi instituţiilor interesate.

În continuare, după audierea lui Valentin Caşu, la 19 iunie 2012 a fost emisă o ordonanţă „de intentare a unui dosar penal pe faptul confecţionării ordonanţei de refuz în începerea urmăririi penale datată cu 16 octombrie 2001, cu privire la acţiunile factorilor de decizie ai B.C. „Banca de Economii” S.A”.

În baza denunţului procurorului Popenco, imputându-se darea declaraţiilor mincinoase în cadrul şedinţelor Curţii de Apel Chişinău, Valentin Caşu a fost audiat repetat pe faptul emiterii ordonanţei din octombrie 2001.

„Solicit atragerea la răspundere penală a cet. Adrian Popenco, procuror în Procuratura Anticorupţie, pentru abuz în serviciu, exprimat prin folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu în interese personale şi denunţare cu bună ştiinţă falsă despre o infracţiune inexistentă, acţiuni ce au condus la iniţierea urmăririi penale ilegale în privinţa unor ex-procurori, lucrători de onoare ai Procuraturii Generale pentru pretinse declaraţii mincinoase şi fabricarea unui act procesual-penal, tăinuit de însăşi Adrian Popenco”, a declarat avocatul Ana Ursachi.

Astfel, potrivit avocatului, existenţa ordonanţei din 16.10.2001 s-a confirmat, iar aceasta a fost tăinuită de gestionarii dosarului penal, protagonistul principal fiind Adrian Popenco, care, prin manipulări de înscrisuri a făcut ca aceasta să nu fie anexată la dosar, iar persoane nevinovate să fie urmărite, judecate şi condamnate ilegal.

„Procurorul Popenco nu trebuie să aibă nicio imunitate pentru că se ştie că promovează interesele lui Vladimir Plahotniuc. Popenco a comis o crimă care depăşeşte limitele moralităţii – persecutarea şi hărţuirea colegilor săi”, a mai declarat avocatul, în cadrul unei conferinţe de presă din 2013.

Mai mult, tot Popenco este cel care a investigat cazurile pe numele lui Viorel Ţopa şi Răzvan Paveliu, care s-au pomenit cu dosare penale intentate peste noapte de Procuratura Generală, în 2010, la scurt timp după ce au făcut declaraţii despre Vladimir Plahotniuc şi despre modul în care acesta ar fi preluat afacerile unor businessmeni de la noi din ţară.