Ce s-ar întâmpla, concret, în situația în care o țară membră NATO, o țară mică, ar fi atacată de Rusia? - se întreabă Valentin Naumescu într-o analiză apărută pe site-ul Contributors. El reia temeri exprimate și altă dată: solidaritatea, mai ales cea politică, e greu de obținut în NATO la peste 65 de ani de la înființarea structurii. În 1949, „naţiunile lumii aveau vii în memorie imaginile teribilei agresiuni abia încheiate, care lăsase în urmă circa 50 de milioane de victime”, scrie Naumescu. ”Acum, la două generaţii distanţă (...) contururile aliaţilor de o parte şi de alta a oceanului au devenit parcă mai confuze, percepţiile transatlantice mai neclare, nuanţele în care vedem lumea mai înşelătoare, principiile mai ezitante, socotelile mai cinice, solidarităţile mai puţin verificate”. Liderul rus Vladimir Putin s-a priceput însă de minune să speculeze timpurile tulburi, țintind ”să decredibilizeze mitul NATO”, să alimenteze ”breşe, falii, vulnerabilităţi, dezacorduri şi schisme mai vechi sau mai noi între aliaţii occidentali”. Comentatorul crede că statele membre NATO ar trebui să prevină gesturile de expansiune ale Rusiei. De pildă, în locul sancțiunilor economice, pe care el le consideră destul de puțin eficiente, ar putea să dea Rusiei ”un răspuns cibernetic straşnic”, care ”le-ar face praf rușilor calculatoarele”. Și asta, adaugă Valentin Naumescu, pe baza ”noului concept pus la punct la Summitul NATO din Ţara Galilor”.
Într-un comentariu din „România liberă”, Gabriel Bejan anunță că au trecut patru luni de când Klaus Iohannis promitea în campania pentru prezidențiale că va da românilor țara înapoi. În clipa de față, șeful statului ”nu reuşeşte încă să fie liderul acestei ţări, pe care o lasă în continuare pe mâinile unora ca Victor Ponta, Liviu Dragnea sau Gabriel Oprea”.Ce l-a adus pe jurnalist la această concluzie este senzația că premierul social-democrat Victor Ponta ”și gașca lui” par mai relaxați decât pe vremea când la Cotroceni se afla Traian Băsescu. „România, se spune în „România liberă”, este o ţară care a suferit mult prea mult din cauza politicienilor săi, în ultimii 25 de ani, pentru ca oamenii să mai aibă răbdare cu cineva. Cu atât mai mult, se vor simţi trădaţi când vor vedea că unul ca Ponta, pe care au vrut să-l dea jos în stradă, dictează în continuare agenda ţării, în timp ce preşedintele ales pierde teren”.
Sunt sau nu sunt îndreptățile arestările și imaginile de la televizor cu politicieni încătușați pentru corupție? Această dilemă a început să-i divizeze și pe comentatori. Dan Tapalagă polemizează pe Hotnews cu Emil Hurezeanu. Acesta a susținut că România ar fi blocată de numărul mare de arestări și de faptul că se discută doar despre asta, când sunt atâtea altele de făcut. Românii s-au înrăit, a mai spus Hurezeanu, iar Dan Tapalagă îi replică: „Daca ne-a înrăit ceva (...) au fost peste două decenii de sentiment al neputinței în fata jafului generalizat. Ne-am înrăit, domnule Hurezeanu, din cauză că murim cu zile în spitale, nu avem școli și ne rupem mașinile în drumuri proaste”.
Un set de precizări mai tehnice pe tema arestărilor sunt de găsit în interviul acordat de pofesorul de drept constituțional Gheorghe Iancu la Ziare.com: e normal ca Parlamentul să avizeze propunerea de arestare a unor parlamentari, dar numai ca să se preîntâmpine eventuale abuzuri, iar ele ar trebui formulate mai clar în lege. E mai puțin normal că se ceară avize pentru arestarea unor foști miniștri. În fine, consideră profesorul Iancu, se cam exagerează cu defilarea televizată a arestaților cu cătușe la mâini: ”Pe cei reținuți îi încătușam și pe cei condamnați îi scoatem la muncă fără cătușe”.
