Cui i-a fost adresat acest mesaj?

Doar dacă să punem cap în cap declaraţiile câtorva oficiali trebuie să înţelegem că nimeni nu este în demisie până Parlamentul oficial nu acceptă „cu votul a 51 de deputaţi demisia conducerii BNM” (citat de la guvernatorul demisionar). Şi până atunci conducerea este la datorie.

Bine. Să le luăm pe rând:

Legal este corect: doar votul în Parlament trimite în demisie conducerea BNM. În cazul dat, la ce bun a ieşit guvernatorul în conferinţă de presă ca să anunţe că a depus cererea de demisie? Doar şi-a tăiat din posibilitatea de a mai face o conferinţă de presă când chiar va fi legal demisionat. Doar se putea în linişte şi calm de intrat în negocieri cu misiunea FMI, care era în drum spre Chişinău, de administrat treburile legate de pregătirea procedurilor de retragere a licenţelor şi de lichidare a acelor trei bănci, de ţintit în continuare în nivelul inflaţiei. A? Se putea? Oricum, după anunţarea demisiei, moral şi prin angajamente, BNM nu are conducere cu mandat credibil şi moral.

Şi totuşi s-a făcut altfel: mare tam-tam. Fără efect juridic. Atunci cui îi sunt adresate mesajele guvernatorului de rămas bun? Doar în esenţă este vorba de conducerea BNM. Cui? Celor de la FMI ca să mai transpire o dată? Preşedintelui Timofti pentru a-l surprinde plăcut? Sau poate protestatarilor, care anunţă că vor fi tot mai mulţi în nemulţumirea lor generalizată? Sau poate chiar politicienilor care l-au numit, l-au presat … şi care tot au grijă de menajare? Cât de sincer este acest mesaj în adresa politicienilor pentru care, vorba guvernatorului, a fost bun doar o perioadă de timp?Şi dacă Parlamentul nu întruneşte 51 de voturi pentru demisie? Dacă legiuitorul va decide că trebuie să ducă crucea până la capăt? (care capăt?).

Dar mai este un aspect: Legea BNM a fost recent modificată. Modificările la art. 23 au intrat în vigoare din 21.08.2015. Astfel, conform noilor prevederi, Guvernatorul BNM este şi Preşedinte al Consiliului de supraveghere BNM şi Preşedinte al Comitetului executiv. Dacă toţi ceilalţi membri sunt demişi cu votul simplei majorităţi (51), atunci Preşedintele Consiliului de supraveghere se revocă din funcţie la propunerea Preşedintelui Parlamentului cu votul a 2/3 din numărul de deputaţi aleşi. Sper că acest aspect a fost „rezolvat” până la anunţarea demisiei sau pe asta se mizează… Care normă legală se aplică în cazul dat, cea în baza căreia a fost numit sau cea în vigoare acum? Dacă cea în vigoare (că aşa ar trebui să fie), atunci Consiliul de supraveghere a fost deja legal constituit sau se va constitui până la votarea cererii de demisie?

Sincer, consider că şederea cu drepturi depline, cu semnătură, ştampilă şi cheile de la BNM în buzunarul unei conduceri demisionare, este deja un risc şi un pericol pentru anumite decizii de utilizare a instrumentelor de politici monetare, dar şi de pârghii în supravegherea bancară. Nu exclud că în timpul ce urmează să aflăm despre câteva decizii „interesante” aprobate în ajunul anunţării demisiei sau chiar în perioada când cererea îşi aşteaptă rândul să fie pusă la vot.

Reconfirm, nu consider demisia cea mai potrivită măsură de revenire la normalitate, atâta timp cât fundamental şi de sistem nu se schimbă nimic.

Dar această situaţie, cu o conducere demisionară, implică riscuri evidente.

Totuşi, ce a fost ieri?

Sursa: Veaceslav Negruţa

Varianta în limba engleză o puteţi accesa aici.