Marţi, 22 septembrie
22 septembrie este a 265-a zi a calendarului gregorian. Exact 100 de zile mai rămân până la sfârşitul anului. În această zi, Bulgaria marchează Ziua independenţei, iar în mai multe state este celebrată Ziua Europeană fără Maşini.
Deputaţii de la Chişinău, cei care sprijină Ziua Europeană fără Maşini, vor ieşi din case, purtând adidaşi sau urcând neîndemânatic pe biciclete. Ei se vor grăbi spre sediul Legislativului, unde se vor convoca într-o şedinţă extraordinară. E ultima zi în care, în urma revendicărilor colegului lor de Parlament, liderul socialist, Igor Dodon, ar urma să voteze autodizolvarea Legislativului. În caz contrar, expiră termenul legal în care legislativul se mai poate autodizolva, în condiţiile în care, cu şase luni înainte de expirarea mandatului preşedintelui, acest lucru nu ar mai fi posibil.
Unii dintre ei vor trece prin preajma orăşelului de corturi din PMAN. Cei identificaţi vor fi huiduiţi, cei neidentificaţi – vor strânge mâinile protestatarilor. Câţiva vor fi serviţi cu cafea şi chiperi umpluţi, sau cu ciorba din ajun, adusă de o creştină.
Caut să înţeleg în ce condiţii se poate autodizolva Legislativul R. Moldova. Descopăr că, la 2 iunie 1997, Vladimir Solonari, anti-occidentalul convins, acum stabilit în SUA, dar pe atunci deputat din cadrul Blocului electoral „Partidul Socialist şi Mişcarea Unitate-Единство”, adică reprezentant al aceluiaşi curent, socialist, ca şi Dodon, a sesizat Curtea Constituţională, solicitând interpretarea prevederilor Constituţiei legate de dreptul Parlamentului de a se autodizolva. Printr-o hotărâre specială, una definitivă, emisă pe 10 noiembrie 1997, membrii Curţii Constituţionale constată că „autodizolvarea Parlamentului înainte de expirarea mandatului nu este posibilă, decât în cazul în care fiecare deputat şi candidat supleant pe lista partidelor şi blocurilor electorale ce au participat la alegeri depun personal cereri de demisie, ceea ce ar conduce, de fapt, la lipsa de cvorum pentru adoptarea legilor. În cazul blocării procesului legislativ intervine, însă, situaţia prevăzută în mod expres de art. 85 din Constituţie, când Parlamentul poate fi dizolvat din iniţiativa Preşedintelui”.
În acea hotărâre se mai spune că, dat fiind faptul că Parlamentul R. Moldova a fost ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, iar rezultatul alegerilor a fost validat de plenul Curţii Supreme de Justiţie, durata mandatului Parlamentului ales începe din ziua alegerilor şi încetează după expirarea termenului de 4 ani.
Explicaţii simple, făcute acum 18 ani, tot la cererea unui deputat, reprezentant al socialiştilor. Să nu cunoască Dodon această Hotărâre a Curţii Constituţionale?
Dar, aşa cum Kremlinul nu doarme, legile R. Moldova nu mai au o importanţă prea mare pentru Dodoni, atâta timp cât, în cazul unor alegeri parlamentare anticipate, Moscova ar susţine ferm formaţiunile care promovează politica sa expansionistă între Nistru şi Prut.
Fiţi atenţi la ce spune Dodon: „E o situaţie prerevoluţionară, unde cei de la conducere nu pot guverna, iar poporul nu poate suporta această guvernare. E o guvernare eurounionistă. Situaţia s-a creat la un an de la semnarea Acordului de Asociere la UE. Atunci se zicea că situaţia se va schimba în bine. De atunci, ţara a devenit mai coruptă, fiind jefuit sistemul bancar…” Deloc întâmplător Dodon asociază problemele R. Moldova Acordului de Asociere, semnat acum un an. Anume pentru astfel de acţiuni el este plătit, hrănit, călătorit prin staţiuni europene de susţinătorii săi de la Moscova.
Protestatarii lui Petrenco, ai lui Dodon, Voronin, ai Maiei Laguta, ai lui Şelin sau, mai nou, ai lui Renato Usatîi ar putea depăşi numeric cifra celor din PMAN, la fel cum, în cazul unor alegeri anticipate, ar exista riscul ca toată această gaşcă să se cocoţeze la guvernare, ştergându-şi cu plăcere picioarele de Acordul de Asociere şi de Liber Schimb.
