Pentru Eudochia Dodon, cei 114 km pe care i-a parcurs de la Purcari până la Chişinău, au constituit o veşnicie. A admirat curajul celor care au ieşit în centrul capitalei să ceară o viaţă mai bună încă din prima zi. Dar abia acum, după ce şi-a strâns roada de pe câmp, a decis să se alăture eroilor din Piaţa Marii Adunări Naţionale.

„Mă deranjează că e hoţie mare şi nedreptate, peste tot s-a împânzit nedreptatea. Muncim pe pământ. Ne-a lăsat ca Guguţă, ne-a dat o bucăţică de pământ s-o lucrăm cu mâna. Şi când să vindem oleacă de producţie, nu avem unde că ne alungă de pe la toate pieţele. Acolo nu se poate, acolo nu se poate”, a declarat doamna Eudochia.

Femeia nu a venit cu mâna goală în Oraşul Demnităţii. „Am adus şi eu din pensia mea mică 600 de lei pentru protestatari şi am vărsat lacrimi pentru ei cum ei se luptă pentru noi”, a afirmat protestatara.

La cei 65 de ani, singura ei dorinţă este să-şi aducă fiica din Spania înapoi în ţară, iar nepoţica pe care o vede cum creşte doar prin skype, să-i zburde prin ogradă.